Din viaţa parohiei
Săptămâna Acţiunii Catolice
Săptămâna Acţiunii Catolice a fost marcată şi în Parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Roman, în perioada 14-21 octombrie 2007. Duminică, 14 octombrie, cu Liturghia pentru tineri de la ora 9.00, s-a inaugurat săptămâna de cunoaştere a membrilor şi activităţilor Acţiunii Catolice a Tinerilor din comunitatea noastră, având în acelaşi timp şi invitaţia pentru noi membri şi simpatizanţi.
Părintele vicar a ţinut să scoată în evidenţă necesitatea legăturii strânse între tineri, Biserică, sacramente, Isus – cale, adevăr şi viaţă – şi activităţile spirituale, caritative, recreative practice. Faptul că sunt tot mai reci, mai puţin entuziasmaţi de cele spirituale, denotă faptul că nu sunt conştienţi de importanţa fundamentală, capitală pentru viaţă a valorilor creştine. Acţiunea Catolică are rolul ei de a colabora în mod direct cu ierarhia, şi mai exact cu preoţii comunităţii parohiale, pentru a duce mesajul iubirii creştine în mod dezinteresat, în orice loc unde îşi petrec timpul, mai ales în momentele de destindere.
După-amiază, la ora 16.00, a avut loc şi cateheza cu tema “Trecutul mă apasă”, unde s-a insistat asupra faptului că, dacă în perioada copilăriei, a adolescenţei şi a tinereţii, nu există curajul de a înfăţişa problemele afective, familiale, religioase, spirituale spre a fi rezolvate, ci se încearcă să se uite, să fie îngropate, evitate, ocolite, şi nu analizate, cu siguranţă, în timpul tinereţii şi a viitorului nostru, ne vom afla departe de Dumnezeu. Şi totodată păcatul îşi face tot mai mult loc în inima tinerilor, iar convertirea devine din ce în ce mai anevoioasă.
Atâţia creştini se declară obsedaţi de amintirea trecutului lor. Eu au irosit anii cei mai frumoşi ai tinereţii lor. Au neglijat lucrurile esenţiale. Au făcut o grămadă de rele. Este posibil să le repare? Cum este posibil să trăieşti în pace când mintea este sufocată de amintirile cele mai urâte? Ce pot face pentru a trăi bucuria de a fi eliberat de atâtea lucruri apăsătoare?
Pentru început ne spunea părintele trebuie să recunoaştem şi să mărturisim vina, chiar dacă după ce ai trăit ani întregi în întuneric, nu este uşor să ajungi deodată la lumină. Căci pare preferabil să-ţi acoperi faţa şi să ascunzi adevărul; să te convingi pe tine însuţi că răul comis nu este aşa grav, deoarece toţi fac aşa; sau să ajungi la concluzia că nu se putea acţiona altfel având în vedere circumstanţele.
Această atitudine este înşelătoare, fiind o modalitate de a ne dezvinovăţi, şi la ce rezultate se ajunge? După prima respingere a harului lui Dumnezeu, adesea se ajunge la ceva mai rău. Va sosi însă un moment în viaţă când ne vom redescoperi pe noi înşine cu o foarte mare luciditate. Şi ce alinare, ce mângâiere, ce sens e dat libertăţii când poţi să mărturiseşti propriul păcat unui preot, unui om ţinut la secretul cel mai desăvârşit şi care a primit de la Domnul puterea de a ierta în numele său.
După ce am reuşit să ne recunoaştem şi mărturisi vina se cuvine să preamărim mila Domnului. Este o contradicţie a crede în evanghelie şi în acelaşi timp să te laşi oprimat de amintirea propriei greşeli. Dumnezeu le-a iertat definitiv, înecându-le în oceanul infinit al milei sale şi cerându-ne să trăim într-o veşnică aducere de mulţumire. Dacă ne-am îndoi chiar pentru un moment de iertarea sa, l-am jigni mai mult decât prin rătăcirea noastră. Dacă ne asaltează dezgustul de noi înşine la amintirea gravităţilor comise, să ne reamintim că Domnul ne-a redat întreaga noastră demnitate, aceea de copii preaiubiţi.
Nu poţi trăi ca un creştin autentic dacă nu ai descoperit slăbiciunea umană, slăbiciunea condiţiei noastre de păcătoşi, a necesităţii absolute de salvare. Atunci vei putea în cele din urmă spune: “Isuse, ai milă de mine, păcătosul. Vino şi salvează-mă. Vino şi împlineşte în mine opera ta de mântuire”. Soseşte momentul în care “lacrimile amare devin lacrimi de mulţumire, de fericire” (Olivier Clement).
Mica Tereza se gândea că ar trebui “să facem să cânte” toate amintirile vieţii noastre, care în cer ne vor aminti bunătatea Domnului faţă de noi. Păziţi de păcat sau iertaţi, doar mila lui Dumnezeu este cea care merită laude. Aşadar, trebuie să ne obişnuim de pe pământ cu aceste laude, transformând toate amintirile noastre rele, în ocazii de mulţumire. Îi vom repeta veşnic lui Dumnezeu ceea ce Tereza de Avila spunea deja pe pământ, gândindu-se la păcatele de vanitate pe care le-a comis când se ducea la parloir-ul conventului: “Fii binecuvântat, Doamne, pentru că m-ai suportat atât”.
Şi totodată e necesar să cerem Domnului să ispăşim greşelile. Cum să trăieşti în pace, păstrând încă amintirea obsedantă a răului pe care l-am cauzat altora? Este vorba de a crede că Dumnezeul milei, care a iertat greşelile noastre, şi mai ales Dumnezeu atotputernic, poate repara, în felul său divin şi cu consecinţe infinit mai bune tot răul pe care l-am comis. El va plăti toate căderile noastre, numai să avem curajul de a cere iertarea cu inimă de fii. Pe drept cuvânt spune sfântul Francisc de Sales: “Dumnezeu a pus margini oceanului, dar a lăsat fără margini mila sa”. Dumnezeu nu ne va primi la sine pe motiv că nu avem păcate, ci doar dacă îl iubim şi dacă îl iubim mult. Premiul cursei nu este pentru cel care nu a căzut niciodată, dar pentru cel care a alergat mai mult. Curaj, aşadar, voi, suflete căzute, ridicaţi-vă, scuturaţi lanţurile şi aruncaţi-vă în braţele Domnului; şi voi, care nu aveţi păcat, concuraţi aici pe pământ în sfântă întrecere şi nu vă lăsaţi învinşi.
De-a lungul săptămânii am încercat să îmbinăm activităţile şcolare, care caracterizează acest timp, cu participarea la sfântul Rozariu. În fiecare seară ne-am rugat câte o decadă în mod special pentru tineri şi copii ca să se lase atraşi de fascinaţia cuvântului lui Dumnezeu. Participarea tinerilor a variat de la o seară la alta, când mai semnificativă, când mai săracă. Dar ce a fost mai important e faptul că ne-am rugat pentru toţi, atâţia câţi am fost, susţinuţi şi de adulţi. Unii tineri au pregătit altarul pentru Rozariu, iar Mamei cereşti i-au pus o năframă de culoarea cerului şi o coroană pentru a o înălţa încă o dată la rangul de regină.
Totodată alţii s-au străduit să pună inima, mintea şi sufletul la muncă şi meditaţie şi au alcătuit texte personale pentru adoraţia de joi seara de la ora 17.00, având tema: “A fi tânăr misionar în parohie, în Roman, în România, în lumea întreagă”. Au fost pătrunşi de trudă şi emoţie pentru că nu s-au mai inspirat din cărţi, ci din viaţa personală, familială, parohială şi socială.
- “Doamne, noi tinerii suntem astăzi misionari? Oare a fi misionari înseamnă doar a fi trimis în misiune în Africa, America Latină, Oceania? De ce tinerii de astăzi nici măcar în familie nu sunt misionari? De ce se îndepărtează de tine? Tu nu ne interzici distracţiile cu prietenii, ne ceri doar ca prin comportamentul nostru să fim un exemplu bun, să arătăm că suntem creştini. Oare e atât de greu? Doamne, de ce noi, tinerii, nu suntem mici misionari la şcoală sau în cercul de prieteni? Cum ne dăm întâlnire la o plimbare, nu putem lua parte la o cateheză? De ce ne este frică să te facem cunoscut? A fi misionar nu înseamnă a striga că suntem creştini, ci a da exemplu prin viaţa noastră de zi cu zi pentru a-i face pe tineri să îşi pună întrebări să să ne urmeze în a fi misionari. Nu este un lucru atât de greu. Doamne ajută-ne să te putem descoperi şi să avem curajul să te facem cunoscut!” (Roxana).
- “Doamne, ajută-ne să punem mai multă iubire în ceea ce facem. Să fim misionari aici, la noi, în parohie, la şcoală, pe drum şi oriunde vom merge. Să-ţi face cunoscută prezenţa prin faptele noastre pentru a atrage şi pe alţi tineri care încă mai rătăcesc şi nu te-au găsit. Să fim mult mai implicaţi în activităţi şi să lăsăm cearta şi invidia deoparte. Ajută-ne să fim cuprinşi de lumina şi adevărul tău, să fim flori care înfloresc şi doresc căldura ta divină pentru a putea să ajungem la tine. Dorim, o sfântă Fecioară Marie, să fii mereu cu noi şi să ne ajuţi să devenim un grup unit care să dorească să te facă să zâmbeşti mereu. Doamne, fă-i pe tinerii care sunt indiferenţi să observe că este nevoie de ajutorul lor, să iasă din anonimat, angajându-se să te vestească şi altora. Tu, Doamne, eşti calea, adevărul şi viaţa, iar noi încercăm să te urmăm şi să nu ne abatem de la drumul cel bun adorându-te pe tine în veci” (Simona Dămătărc).
- “Misionari nu sunt doar persoanele consacrate care răspândesc credinţa creştină în ţările din Africa. Misionar poate fi oricare dintre noi, care crede cu adevărat în Dumnezeu şi vrea să-l facă cunoscut şi iubit. Putem fi misionari în propria localitate, chiar şi în propria familie. De aceea să-l rugăm pe Tatăl ceresc să ne dea puterea şi voinţa de a fi misionari şi de a răspândi credinţa noastră prietenilor şi tuturor celor din jur” (Cristian Mârţ).
- “Doamne, fiecare persoană trebuie să fie misionar într-un fel sau altul. Misionar poţi fi oriunde: acasă, la şcoală, pe stradă. Cel mai important este că trebuie să ai credinţa necesară pentru a putea vorbi de Evanghelie. La şcoală, copiii nu mai ţin cont de educaţia dată de părinţi, precum nici de educaţia religioasă pe care biserica ne-o oferă. Ei nu mai ştiu că au de respectat 10 porunci pentru a putea duce o viaţă plină de iubire şi de credinţă. La orele de religie, mulţi nu sunt atenţi sau alţii fac şi mai rău, nu participă la aceste ore pentru că, zic ei, nu este o materie importantă. Însă prin această oră elevii mai pot asculta sau vorbi despre Evanghelie, despre cuvântul tău. Pentru ca o persoană să-şi păstreze credinţa în tine, contează foarte mult mediul în care trăieşte, educaţia primită, anturajul. De foarte multe ori, prietenii sunt cei care dau sfaturi nu tocmai bune pentru viaţa religioasă a unei persoane. Eu sper să pot răspândi cuvântul tău oriunde, pentru că nu mai vreau să văd atâta răutate în sufletul oamenilor” (Lavinia-Sorina Farcaş).
Ne-am gândit şi la misionarii plecaţi să aprindă flacăra credinţei în cele cinci continente din lume, făcându-l cunoscut pe Dumnezeu Iubire. Pe lângă rugăciunile tinerilor ne-am rugat şi misterele de lumină. Pentru fiecare continent câte o decadă, aprinzându-se şi câte o lumânare având culoarea specifică continentului (alb-Europa, verde-Africa, albastru-Oceania, galben-Asia, roşu-America), continent care putea fi văzut pe globul pământesc aşezat şi el în faţa altarului. Globul a fost ca să ne imaginăm locurile unde misionarii au ajuns, sau pe care, deja, le-au parcurs. Şi nu este exclus ca mai târziu să fie şi cineva dintre noi în acele locuri îndepărtate. Pentru aceasta fiecare tânăr a recitat cu mare evlavie Bucură-te, Marie.
Ne-am rugat cu credinţă la Cristos ca toţi misionarii să depăşească dificultăţile pe care le întâlnesc în viaţa cotidiană.
În acelaşi timp la iniţiativa surorilor din Congregaţia Misionară “Slujitoarele Duhului Sfânt” din comunitatea noastră parohială au fost antrenaţi membrii tineri ai Acţiunii şi simpatizanţi în pregătirea festivă a “Zilei Mondiale a Misiunilor” în cadrul celebrării Liturghiei tinerilor de duminică, 21 octombrie, ora 9.00.
Cu toţii spunem în Crez: “Cred într-una Biserică Catolică” – adică universală. A crede într-o Biserică catolică înseamnă a trăi cu conştiinţa că suntem trimişi în misiune de Cristos către toţi oamenii. Aceste cuvinte ne pot ajuta să exprimăm modul în care am celebrat în parohia noastră, Ziua Mondială a Misiunilor. “Biserica universală prin vocaţie şi misiune se înrădăcinează într-o varietate de elemente culturale, sociale şi umane, luând în fiecare parte a lumii aspecte şi forme de exprimare diferite” – spune Catehismul Bisericii Catolice. În acest sens tinerii parohiei noastre, în timpul Liturghiei dedicată lor, au mărturisit această unire cu oamenii atâtor culturi şi naţiuni. La predică, preotul vicar a pus accent pe rugăciunile, ofertele şi sacrificiile noastre la opera misionară de răspândire a iubirii lui Dumnezeu în lume. În timpul ofertoriului, cinci tineri îmbrăcaţi în haine caracteristice anumitului continent au adus un simbol şi au adresat Domnului o rugăciune pentru omenii continentului dat.
– vas pentru apă – ca simbol al continentului Africa cu rugăciune pentru binecuvântarea acestor oameni în toate necesităţile lor;
– şlapi – ca simbol de drumeţie pentru Oceania, continent constituit de un mare număr de insule cu oameni de diferite culturi;
– telefon mobil – ca simbol al continentului nostru Europa cu o rugăciune pentru noi toţi să fim dispuşi de a-l asculta pe Dumnezeu în fiecare zi;
– orez şi incens – cu mirosul incensului am înălţat spre cer rugăciunea noastră pentru oamenii din Asia, care muncesc din greu pentru această pâine zilnică.
– mâini deschise – ca simbol al celui de-al cincilea continent, America. În mâini deschise nu se poate ascunde nici un fel de armă, de aceea prin acest simbol ne-am rugat pentru coexistenţa paşnică între oamenii întregului pământ. Apoi ne-am oferit cu toţii un semn de pace.
Întreaga Liturghie a fost celebrată în mod specific misionar, fiind îmbogăţită cu două cântece în limba spaniolă şi indonesiană, în semn de unitate a creştinilor, precum şi cu imagini din misiuni. În cadrul sfintei Liturghii ne-am deschis inimile la harurile lui Dumnezeu, am interiorizat cuvântul şi ne-am angajat să trăim în iubire. Chiar dacă Ziua Mondială a Misiunilor s-a sfârşit, luna dedicată misiunilor continuă, iar noi să nu uităm că suntem creştini-misionari în fiecare zi oriunde ne aflăm.
Săptămâna membrilor şi a simpatizanţilor Acţiuni Catolice a culminat cu veghea misionară condusă de Iosefinii lui Murialdo în biserica “Inima Neprihănită a Mariei”, unde ne-am adunat din toate cele patru parohi ca prin cântece, rugăciuni, ofertă şi experienţa unui tânăr preot misionar împărtăşită şi nouă să-i susţinem pe misionari şi să devenim şi noi sarea pământului şi lumina lumii.
Iuliana Mărtinaş, sr. Ana Tişea, pr. Claudiu Nedelciu
Impresii şi împărtăşiri de la hramul parohiei – 2007
O bucurie mare că sfânta Tereza ne-a însoţit în această zi şi a făcut să apară soarele pe cer care ne-a încălzit, dar mai ales că prin viaţa ei ni l-a arătat pe Soarele Cristos care ne însoţeşte în tot timpul vieţii.
Maria
* * *
Hramul Bisericii “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” Roman este una din cele mai importante sărbatori ale parohiei noastre, pe lângă Înviere şi Naştere, participând credincioşi câţi puteai vedea cu ochii şi preoţi din părţi diferite ale Diecezei de Iaşi pentru a se bucura împreună cu noi şi a beneficia de harurile speciale ale acestei trăiri semnificative din viaţa comunităţii noastre.
O zi nu prea însorită, o zi puţin friguroasă, dar o sărbătoare specială prin darurile spirituale pe care le-am obţinut prin mijlocirea sfintei Tereza la sfânta liturghie, care ne-a încălzit sufletele şi fiinţele noastre. Predica proclamată de părintele Adrian Ciobanu, paroh de Slobozia, vorbind despre Sfânta Tereza si despre viaţa ei, cum se gândea la omenire şi la biserică, chiar şi dintre zidurile înalte ale mănăstirii în care a fost, a putut să mişte chiar şi inimile mai împietrite in indiferentismul lor cît priveşte iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Totodată corul a putut să detaşeze mintea şi inima noastră prin cântările sacre de preocupările materiale la cele cereşti şi astfel ne-am întărit sufletul şi trupul pentru a continua viaţa de zi cu zi în spiritul de slujire terezian.
Gabriel-Rafael
* * *
Credincioşii care s-au adunat la sfânta liturghie s-au rugat cu adevărat cerându-i sfintei Tereza harurile necesare pentru o viaţă demnă de un creştin. Am plecat cu frunţile descreţite si feţele luminate însufleţiţi şi de cântările liturgice cu totul speciale, care ne-au ridicat fiinţele la cele dumnezeieşti.
Cristian
* * *
Participând cu mic şi mare la Sfânta Liturghie solemnă a hramului parohiei noastre având-o drept patroană pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus am putut experimenta momente unice ca dovadă a iubirii ce o purtăm patroanei noastre.
Pentru a marca această zi deosebită şi semnificativă, părintele predicator a prezentat ca model de urmare viaţa micii Tereza, aceentuând asupra iubirii care trebuie să stea la baza oricărei familii creştine. Urmând voinţa lui Dumnezeu, familia trebuie să ducă o viaţă exemplară participând la sfânta liturghie în zilele de duminică şi în cele de sărbătoare, să ştie să-şi plece genunchii în faţa altarului pentru a-l primi pe Isus în Sfânta Împărtăşanie şi de asemenea în timpul liber citind cărţi sfinte aprofundând cele sfinte.
Asemenea Sfintei Tereza spunem si noi: “Serveşte-te de noi, Doamne, după cum îţi place.Vrem ca anul acesta să-ţi fim bucuria”.
Dămătărc Veronica
* * *
Misa a fost încântătoare. Părintele predicator vorbind despre familia sfintei Tereza şi despre sfinţenia vieţii ei ne-a arătat drumul fericirii, fericire pe care cu toţii o dorim. Sper ca rugăciunea care era scrisă la altar să o spun zilnic: “O, Dumnezeul meu…eu te iubesc!”
Iuliana
Sărbătoarea hramului bisericii
Comunitatea catolică din Roman s-a adunat duminică, 7 octombrie 2007, la biserica “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” pentru a o cinsti pe patroana acestei parohii. Sfânta Liturghie de la ora 11.00 a fost celebrată de pr. Anton Despinescu, având alături un număr de 26 de preoţi concelebranţi şi numeroşi credincioşi.
Procesiunea de început a sărbătorii a pornit din casa parohială. Şase fetiţe îmbrăcate în îngeraşi au precedat procesiunea alcătuită din ministranţi, seminarişti, un diacon de la Fraţii Minori Capucini şi preoţi invitaţi de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman şi din parohiile din jurul Romanului.
Curtea bisericii s-a umplut de mulţimea credincioşilor care au venit din Roman, precum şi din parohiile vecine.
Sfânta Liturghie a fost animată de corul reunit al celor patru parohii din Roman sub bagheta dirijorului Honoriu Maior. Li s-au alăturat patru solişti de la Filarmonica din Iaşi. Împreună au intonat Missa Încoronării de Mozart, pentru care s-au pregătit încă din primăvară.
Părintele predicator Adrian Ciobanu, paroh de Slobozia, a ţinut cuvântul de învăţătură. A elogiat-o pe Tereza, cea mai mare sfântă a timpurilor moderne, afirmând că pentru a fi sfânt nu este nevoie de o genealogie specială, căci harul lui Dumnezeu poate lucra în orice om, numai acesta să răspundă afirmativ şi să se lase transformat şi modelat. Părintele predicator a evidenţiat apoi faptul că familia are un rol deosebit în viaţa unui sfânt. Familia Terezei a avut drept hrană spirituală zilnică rugăciunea, sfânta Liturghie şi sacramentele. Sfântul Ioan Gură de Aur afirma: “Cum să nu provocaţi mânia lui Dumnezeu dacă găsiţi timp pentru toate, dar nu găsiţi timp nici măcar o clipă pentru a vorbi copiilor despre Dumnezeu?” Familia este cea care duce la sfinţenia copiilor. A prezentat apoi situaţia familiilor din zilele noastre, care au o mentalitate bântuită de senzualitate ca scop suprem al vieţii. Înăuntrul familiilor noastre poate exista un duşman periculos: egoismul, care intră în acţiune atunci când virtuţile sunt abandonate.
La finalul omiliei pr. Ciobanu a enunţat câteva reguli care au stat la baza familiei sfintei Tereza şi care pot fi aplicate oricând în familiile noastre. Acestea sunt: “puţin mai multă iubire şi mai puţină ură; puţin mai multă bunătate şi mai puţină invidie; puţin mai mult noi şi mai puţin eu (egoism); puţin mai multă credinţă şi mai puţină slăbiciune”.
La sfârşitul Liturghiei părintele paroh Dumitru Farcaş a mulţumit în mod deosebit bunului Dumnezeu pentru că a îngăduit ca hramul comunităţii să fie celebrat în linişte şi pace, patroanei comunităţii, apoi sfintei Tereza, pentru mijlocire şi ocrotire, părintelui Anton Despinescu, cunoscut cinstitor al sfintei Tereza şi spiritual diecezan al terezinelor, părintelui predicator, corului şi oaspeţilor, precum şi celor care şi-au dat silinţa ca întreaga sărbătoare să fie un succes.
În cuvântul de încheiere pr. Despinescu a adus un ultim elogiu sfintei Tereza, care a fost beatificată de către papa Pius al XI-lea în 1923 şi canonizată în 1925, iar în 1927 a fost proclamată patroană a misiunilor şi a Franţei. A îndemnat apoi ca fiecare participant să se lase cuprins de spiritul terezian, adică fiecare să fie un mic misionar în mijlocul lumii, la locul de muncă, la şcoală, la distracţii. Astfel se aduce cultul cuvenit sfintei Tereza.
Sfânta Tereza să reverse asupra tuturor belşug de pace şi ploaie de haruri!
Gabriel Trişcă
Din nou la “lucru”
Soarele uşor dispare
E tristeţe şi răcoare;
Pământul e udat de ploi,
Toamna e din nou la noi.
Elevii parcă suferă de-o boală,
Mâine sunt din nou la şcoală.
Bate clopoţelul, bate
Repede fugim în clase
Iubiţi profesori ne-nconjoară,
Este iarăşi şi din nou şcoală.
Ţigănuc Diana
Un nou anotimp a început, toamna care aduce după ea un nou an şcolar.
Zeci de tineri se îndrept spre licee, facultăţi pentru a începe un nou drum spre cunoaştere.
Fiecare cu o imensă fericire, ascunsă, se gândeşte la noile ore de curs, la noii prieteni care şi-i vor face şi la vechii profesori care i-au terorizat în demersul semestrelor trecute.
Dar cu mari speranţe de schimbări în bine, tânărul păşeşte în curtea liceului unde deja a început festivitatea.
Şi cu ce rost? Lungile şi plictisitoarele discursuri ale celor mai mari în funcţie i-au stins entuziasmul din el; când deodată toată lume aplaudă, s-au terminat.
Cu mare înghesuială toţi ne îndreptăm spre camerele unde vom învăţa timp de două semestre, şase-şapte ore pe zi, cinci zile pe săptămână.
Având în suflet nerăbdarea de a discuta cu prietenii, colegii tăi constaţi cu tristeţe că nu mai sunt la fel, s-au schimbat. Parcă vacanţa i-a afectat prea mult mintea şi inima, iar tu?!?!? Tu taci şi stai singur într-o bancă gândindu-te cât de dor îţi este de cei care au fost odată prietenii tăi.
Iată! Dirigintele intră în clasă şi plimbându-se dintr-un capăt în altul al clasei îţi dă noile detalii despre anul şcolar care a început deja.
Noi profesori, noi materii, poate chiar şi noi colegi ţi-i prezintă cu mult zâmbet, nu de alta dar nu vrea să te sperii.
Mai o glumă, mai o poantă destinde atmosfera şi deodată auzi sunând un clopoţelul, salvarea fiecărui elev.
Cu urări de bine pentru mâine, ne luăm la revedere de la profesor şi colegi şi ne îndreptăm spre casă parcă mai obosiţi decât după o zi întreagă de muncă.
Dar este o etapă din viaţa fiecăruia şi suntem obligaţi, cu bine sau cu rău, să trecem peste ea.
Pal Eliza
Un nou an şcolar
După o vacanţă lungă şi frumoasă, cu zile călduroase de vară, a sosit toamna şi odată cu ea un nou an şcolar, aşteptat de către copii. Poate unii dintre ei sunt trişti pentru faptul că s-a terminat vacanţa şi odată cu ea zilele petrecute cu prietenii la joacă. Însă reîntâlnirea cu profesorii şi colegii îi va îmbucura, mai ales pentru împărtăşirea impresiilor plăcute din vacanţă.
Cu siguranţă, cei mai entuziasmaţi au fost bobocii de clasa întâi, care au trecut pentru prima dată pragul şcolii şi au întâlnit-o pe doamna învaţătoare şi pe viitorii lor colegi.
Pentru ca anul acesta să fie plin de rezultate cât mai bune, ne-am adunat duminică, 16 septembrie 2007, toţi copiii din Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Roman la sfânta Liturghie de la ora 12.00 pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Copiii s-au rugat, au oferit daruri lui Isus şi i-au mulţumit pentru momentele frumoase petrecute în vacanţă.
Acum când a început un nou an şcolar, unii copii mai conştiincioşi au decis să se apropie mai mult de şcoală, pentru ca împreună cu ajutorul lui Dumnezeu să se obţină rezultatele pe care şi le doresc.
Spre bucuria tuturor, vor mai avea parte de câteva vacanţe mai scurte pe parcursul acestui an şcolar.
Desigur gândul la vacanţă şi la clipele frumoase petrecute alături de cei dragi în excursii sau la bunici vor rămâne întipărite în sufletul lor şi îşi vor aduce aminte cu bucurie de întâmplările plăcute din copilărie.
Un nou an şcolar cât mai bun cu succese şi împliniri!
Dămătărc Simona
Împreună la altarul Maicii Domnului
În ziua a 15-a a lunii septembrie 2007, zi de sâmbătă închinată Maicii Domnului, poporul creştin din parohiile “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” şi “Inima Neprihănită a Mariei” s-au adunat în număr mare pentru un pelerinaj la Cacica.
Aşa cum ştiţi biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost declarată Basilica Minor, ceea ce determină înscrierea ei automată în circuitul marilor sanctuare Mariane.
Odată cu primirea noastră la porţile sanctuarului de către părintele vicar Lucian Abalintoaie, pelerinajul a început. Celebrarea penitenţială a fost primul nostru strigăt către Maria, mama noastră.
Liturghia solemnă a fost celebrată de părinţii Diac Sebastian şi Farcaş Dumitru, iar mulţumită Corului Reunit din Roman, dirijat de d-l Onoriu Maior, s-a dovedit a fi de o adevărată splendoare, care a pătruns în inima fiecărui creştin prezent acolo.
Calea Crucii celebrată după scurta pauză de prânz, ne-a făcut să ne amintim de suferinţa pe care Fiul lui Dumnezeu, fratele nostru, a acceptat-o pentru a ne curăţa de păcate, pentru a ne mântui.
Pelerinajul este încheiat cu un scurt moment de adoraţie către Sfântul Sacrament. Prin el I-am mulţumit Tatălui Nostru Ceresc pentru prilejul de a ne afla în acel lăcaş sfânt al Preacuratei şi Neprihănitei Mamă.
Fiecare creştin şi-a înălţat către Dumnezeu şi Maica sa rugăciunea de ajutor şi gândul de mulţumire.
Ca tânăr care am participat la acest pelerinaj am rămas profund marcat de spiritul cuprins pe parcursul rugăciunilor şi de frumuseţea şi splendoarea sanctuarului şi a evenimentului.
După înălţarea ultimii mele rugăciuni către Mama mea ocrotitoare, am sărutat icoana sa, mulţumindu-i pentru prilejul de a mă ruga pentru creştini, pentru prieteni, pentru familie şi pentru mine.
Pal Eliza
Copiii în pelerinaj la sanctuarul din Cacica
În zorii zilei de 15 septembrie 2007 ne-am adunat în curtea bisericii, copii din parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus – Roman pentru a merge cu bucurie la mama noastră cerească de la Cacica, şi spre a-i duce în dar mici lucruri care deşi par neînsemnate, valorează mult.
Pe drum ne-am introdus în misterele sfântului Rozariu şi am cântat în cinstea Sfintei Fecioare Maria. Ajunşi la sanctuar, i-am făcut o vizită Sfintei Fecioare în Biserică, unde am meditat împreună cu tinerii şi adulţii cununa de rugăciuni a Rozariului, rugăciune preferată Mamei noastre cereşti şi pelerinilor, prezentându-i pe toţi credincioşii din lumea întreagă cu nevoile nenumărate. În timpul celui de al treilea mister, copiii s-au apropiat de altar şi au dăruit micile lor scrisori în care îi mulţumeau şi-i cereau ajutor Preacuratei pentru un an nou şcolar, care să fie cu bogate rezultate.
Am participat cu toţii la Sfânta Liturghie, animat de corul interparohial din Roman. Luând aminte la cuvintele de încurajare ale părintelui predicator, de a ne purta crucea de zi cu zi cu speranţă, iubire şi încredere în Dumnezeu asemenea Sfintei Fecioare, Sfintei Tereza a Pruncului Isus, cu toţi am dorit să ne împărtăşim cu Sfânta Împărtăşanie, dătătoare de viaţă nouă, nu înainte de a dezbrăca haina veche a păcatului pentru a primi viaţa nouă a harului prin sacramentul spovezii. După sfânta liturghie, copiii care au dorit şi-au procurat diverse obiecte religioase ca amintire a prezenţei lor în sanctuarul Mamei cereşti. Apoi a urmat şi o scurtă pauză de prânz.
Trăgând o ocheală prin jurul bisericii, am putut admira locul sacru al grotei Maicii Domnului şi izvorul cu apa tămăduitoare. Copiii au fost încântaţi de locurile din jur care le aduceau aminte totodată de zilele frumoase şi sănătoase petrecute la ţară, la bunici în timpul vacanţei.
După gustare, a urmat Calea Sfintei Cruci condusă de către părintele paroh, Farcaş Dumitru împreună cu un grup de copii, care deşi aveau emoţii şi le bătea inima tare, cum ne-a mărturisit unul dintre ei, au reuşit să spună rugăciunile la fiecare staţiune, chiar dacă s-au încurcat puţin, dar aşa s-au întipărit în minte şi în inimă aceste momente unice de rugăciune.
După o oră de adoraţie, a trebuit să ne luăm rămas bun de la Neprihănita dorindu-ne ca şi cu altă ocazie să o putem vizita cu inima deschisă. Am plecat spre casă cu bucuria în suflet că o avem pe Maica Sfântă, care ne-a însoţit în acest pelerinaj prin care am dorit să manifestăm şi în acelaşi timp să ne întărim iubirea şi credinţa noastră faţă de Dumnezeu si Sfânta Fecioară Maria.
Dămătărc Simona
Au început lucrările de renovare interioară a bisericii “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”
Încă de la data de 1 august 1996, când este numit paroh la Roman “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, părintele Dumitru Farcaş, pe lângă păstorirea sufletelor din această parohie s-a preocupat şi de consolidarea bisericii. În acest sens, în 1998 a început consolidarea bisericii în întregime, de la fundaţii şi până la cele trei turnuri. Finisajul exterior a fost desăvârşit în anul 2004. Un calcul estimativ ridică investiţia până în prezent la suma de 2 miliarde de lei vechi.
În prezent are în vedere reamenajarea interioară a bisericii prin strămutarea altarului, după normele liturgice în vigoare, prin refacerea instalaţiei de iluminat, a pardoselii, a zugrăvelii şi a picturii interioare. Pe un alt plan se află reamenajarea exterioare a casei parohiale, al cărui interior este deja finisat.
Mult aşteptata reamenajare interioară a început. Părintele Dumitru Farcaş ne-a pus la dispoziţie câteva repere temporale pentru a ne face o idee despre cum are loc această lucrare.
Astfel, la data de 14 ianuarie 2006, după ce părintele paroh s-a consultat cu pr. Dumitru Gabor, actual paroh de Sf. Ieremia Bacău, este angajat arhitectul Mihai Maica din Iaşi pentru a face proiectul pentru această lucrare. La 28 ianuarie arhitectul vine la Roman.
La data de 13 ianuarie, la Iaşi, au loc consultări cu PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, dl. inginer Dumea Cezar, cu arhitectul Mihai Maica şi cu pr. Eduard Ferenţ la Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi. Au mai participat pr. Claudiu Dumea, profesor de liturgică, pr. Dumitru Gabor, pr. Petru Budău din Pildeşti şi pr. Toma Encuţă, paroh la Săbăoani. Sunt prezentate primele propuneri, primele planşe, precum şi primele acte pregătitoare.
La data de 17 februarie 2006 arhitectul Maica Mihai vine la Roman şi face primele măsurători în interiorul bisericii, operaţie la care a fost ajutat de către pr. vicar Mihail Daniel Farcaş şi de dl. Iosif Trifescu.
La data de 23 martie 2006 are loc perfectarea înţelegerii în ceea ce priveşte plata proiectului, precum şi asistenţa tehnică necesară. Suma acceptată de ambele părţi este de 150 milioane lei (150 RON).
În urma unei vizite de studiu, cercetare şi informare făcute la data de 7 iunie 2006 de către pr. paroh Dumitru Farcaş împreună cu dl arhitect Mihai Maica la bisericile recent construite din Târgu Frumos, Săbăoani şi Adjudeni se iau noi măsurători şi se hotărăşte executarea pe calculator a unor imagini-schiţe cu soluţiile posibile de renovare interioară. Până în octombrie 2006 nu se mai reuşeşte luarea legăturii cu dl arhitect Mihai Maica deoarece este bolnav. Deşi în cele din urmă promite că va face proiectul necesar pentru obţinerea autorizaţiei până la data de 20 noiembrie, nu l-a făcut.
La data de 26 ianuarie 2007, imediat după încheierea programului de sfinţire a caselor, pr Dumitru Farcaş s-a întâlnit la sediul Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi cu dl arhitect, care, la 29 ianuarie va aduce la Roman un memoriu necesar pentru cererea de urbanism. Între timp, confesionalul din faţă, de lângă statuia sfintei fecioare Maria, este dus în spate, lângă ieşire.
La 1 februarie 2007 are loc începerea lucrărilor de renovare interioară a bisericii, lucrări executate de dl. Anton Gheorghe din Pildeşti. Se decopertează de tencuiala veche altarul de jertfă, pupitrul şi suportul lumânării pascale. Icoanele de la Calea sfintei Cruci sunt predate domnului Paul Bejan din Bacău pentru a fi recondiţionate.
La data de 12 februarie 2007 arhitectul Mihai Maica vine la Roman pentru a executa nişte şabloane pentru marmura necesară placării pupitrului, suportului lumânării pascale, a altarului de jertfă, precum şi schiţele pentru cristelniţă şi placa de pe altar. Se hotărăşte repararea capiteliului deteriorat din partea stângă a prezbiteriului.
Se dezmembrează altarul vechi pentru a se putea efectua măsurători exacte. Se trece la executarea soclului altarului nou pentru Euharistie, a tabernacolului, a coloanelor de marmură şi a crucifixului. Se vor executa cele două suporturi pentru statui între cele două grupuri de coloane din prezbiter.
Miercuri 13 februarie 2007, la Iaşi are loc întâlnirea dintre pr. paroh Dumitru Farcaş, dl arhitect Mihai Maica şi dl. Ioan Andrici, patronul firmei de construcţii care va asigura marmura necesară, căruia i se înmânează schiţele pentru altar, pupitru şi suportul lumânării pascale.
Joi, 23 februarie 2007, se trece la demolarea altarului de jertfă, lucrare executată de dl Anton Gheorghe din Pildeşti, împreună cu echipa sa de cinci muncitori.
Gabriel Trişcă
Campusul pentru copii “Vara împreună”
La Şcoala nr. 7 din Roman s-a desfăşurat, în perioada 26 iunie – 7 iulie, campusul “Vara împreună”, organizat de congregaţia părinţilor iosefini din Roman.
Pe parcursul celor două săptămâni, copiii au avut ocazia să se joace, să danseze, să participe la cateheze, dar şi la scenetele organizate de animatori pentru a înţelege mai bine tema de anul acesta: “Micul Prinţ”.
Cei aproximativ 300 de copii, alături de cei 70 de animatori, au învăţat de la Micul prinţ că trebuie să-i ajute mereu pe cei aflaţi în dificultate, să-i iubească şi să nu le fie niciodată frică de necunoscut.
Acest campus s-a încheiat cu “Serata finală”, care a avut loc în sala de cateheză a Parohiei “Sf. Tereza”, unde fiecare dintre cele opt echipe a pregătit câte un program artistic, la sfârşit fiind premiaţi toţi câştigătorii.
Articol preluat din revista “Paşi spre fericire”, nr. 17 / august 2006.
Irina Roxana Aştefănesei
Priveghere de Rusalii
Aproape 200 de tineri din oraşul Roman şi zeci de adulţi s-au adunat în curtea Parohiei “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman, sâmbătă, 3 iunie, cu ocazia ajunului solemnităţii Rusaliilor, pentru o priveghere de rugăciune.
Tinerii din parohia gazdă au pregătit un foc de tabără, în jurul căruia s-a desfăşurat privegherea într-un climat de participare atentă, activă şi de reculegere.
Întâlnirea a fost marcată, printre altele, de trei momente semnificative: Mărturisirea Botezului, după care celebrantul i-a stropit pe credincioşi cu apă sfinţită, Mărturisirea Mirului şi Mărturia vieţii şi vocaţiei surorii Iacinta, călugăriţă Dorotee, indiană, mărturia fiind urmărită cu atenţie şi interes.
Cu siguranţă, Duhul Sfânt i-a vizitat pe cei prezenţi la întâlnire şi a lăsat în inimile lor o amprentă profundă de bucurie şi de speranţă.
Privegherea de Rusalii la Roman a devenit pentru tineri deja o tradiţie, fiind pentru a treia oară când este organizată.
Pr. Fabio Volani, CSI
“Spectacolul Primăverii Creştine”
În Parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Roman a avut loc, în ziua de 17 aprilie 2006, în sala de cateheză, Spectacolul Primăverii Creştine “Laudate Dominum” la care au participat tinerii din celelalte parohii din Roman: “Inima Neprihănită a Mariei”, “Fericitul Ieremia” şi “Isus Bunul Păstor”. Acest spectacol-concurs a fost o trăire a bucuriei vestirii Învierii Domnului nostru Isus Cristos.
Concursul a cuprins următoarele probe: cântece religioase, dansuri tematice şi moderne; cultură generală, cântece moderne.
Participanţii s-au pregătit intens, s-au prezentat “la înălţime”, iar câştigătorii au fost cu toţii. Totuşi juriul “exigent” a deliberat, stabilind următorii câştigători:
– la secţiunile “Cântece religioase” şi “Cultură generală” – Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus;
– la secţiunea “Dansuri moderne” – Parohia “Fericitul Ieremia”;
– la secţiunea “Scenetă” – Parohia “Inima Neprihănită”;
– la secţiunea “Cântece moderne” – Parohia “Isus Bunul Păstor”.
În final locurile au arătat astfel:
I – Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” – 115 puncte
II – Parohia “Isus Bunul Păstor” – 103 puncte
III – Parohia “Fericitul Ieremia” – 86 puncte
IV – Parohia “Inima Neprihănită a Mariei” – 73 puncte.
Spectacolul s-a bucurat de un mare succes în rândul tinerilor, care au participat în număr mare. Mulţumim tuturor preoţilor parohi din toate parohiile, de asemenea, preoţilor vicari, organizatorilor, juriului şi publicului.
Pr. Mihail Daniel Farcaş
În drum spre Maria de la Lourdes
În Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman, cu ocazia sărbătoririi Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, la iniţiativa pr. Dumitru Farcaş, parohul comunităţii, a avut loc o procesiune cu lumânări aprinse după sfânta Liturghie de seară. Procesiunea a început din biserică şi a avut drept destinaţie grota din curtea parohiei.
Credincioşii parohiei au fost anunţaţi din timp că sâmbătă, 11 februarie 2006, în cinstea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, va avea loc o procesiune specială după sfânta Liturghie de seară. De aceea, persoanele fidele devoţiunii către sfânta Fecioară au venit la biserică, cu mic cu mare, înarmaţi cu lumânări.
Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. vicar Mihail Farcaş, care a ţinut în mod special ca prin intermediul cuvântului de învăţătură să-i facă pe credincioşi să realizeze importanţa pe care o are şi care trebuie acordată acestei minunate mijlocitoare, Maria, în scurtul nostru pelerinaj pe acest pământ.
Imediat după distribuirea sfintei Împărtăşanii şi după rugăciunea de mulţumire s-a pornit în procesiune. Parohul comunităţii a condus procesiunea. Cu lumânările aprinse, în drum spre grota din curtea parohiei s-a intonat Litania lauretană. Ajunşi în faţa grotei, toţi credincioşii s-au consfinţit inimii neprihănite a preacuratei Fecioare Maria, acea mamă milostivă, regina cerului şi scăparea păcătoşilor. Apoi toţi au cântat din tot sufletul refrenul cântecului “Fecioara la munte”: “Ave, ave, ave Maria!”. După acest moment a urmat recitarea rugăciunii “Îngerul Domnului” şi binecuvântarea finală. Celebrarea s-a terminat, cum era şi firesc, cu un cântec marian.
“A fost foarte emoţionant – spune o bătrânică. Am văzut că au participat copii, tineri, adulţi şi bătrâni, toţi cinstitori ai Măicuţei noastre. Minunat este faptul că, în ciuda viscolului, lumânările au rămas aprinse, semn că cineva, acolo sus, ne iubeşte şi veghează asupra noastră. Procesiunea din seara aceasta mi-a amintit de pelerinajele de la Cacica, la care participam adesea când eram mai în putere”.
Gabriel Trişcă
Şedinţă decanală
În Parohia “Sfânta Tereza” din Roman, în ziua de miercuri, 26 octombrie 2005, a avut loc şedinţa decanală a preoţilor din Decanatul de Roman, prezidată de pr. Toma Encuţă, decan, la care au participat 28 de preoţi şi în care s-au discutat diferite probleme de interes general.
După cuvântul de introducere al părintelui Toma Encuţă, decanul de Roman, a urmat prezentarea făcută de pr. Mihăiţă Blaj, despre Sinodului episcopilor de la Roma, din perioada 2-23 octombrie, ca încheiere a Anului Euharistic, subliniind temele tratate acolo şi prezentând intervenţia PS Petru Gherghel, delegatul Conferinţei Episcopale din România.
În continuare, pr. Francisc Fărcăşel, în urma recentei experienţe făcute în Parohia “San Sebastiano” din Thiene, Vicenza, a prezentat un proiect al unei organizaţii numite “Celula de evanghelizare a familiei”, care funcţionează cu succes în parohia vizitată de sfinţia sa, propunând să fie introdus şi în parohiile noastre. Această organizaţie reprezintă o grupare de familii care se întâlnesc săptămânal, meditează Cuvântul lui Dumnezeu, îşi împărtăşesc experienţele şi participă la activitatea liturgică şi pastorală a comunităţii. Prezentarea acestei experienţe se înscrie pe linia Sinodului diecezan care a avut în centru familia şi problemele ei şi are drept motivaţie concretă faptul că în multe parohii pastoraţia familiei, spre deosebire de cea a copiilor şi tinerilor, se reduce la Liturghia duminicală şi la celebrarea anumitor jubilee.
S-a discutat apoi despre un fenomen care, deşi a fost prezent dintotdeauna în comunităţile noastre, se pare că în ultimul timp ia amploare, şi anume fenomenul farmecelor şi al vrăjitoriilor şi, respectiv, al apelării din partea credincioşilor la diferite persoane non-credibile. Aproape toţi preoţii prezenţi au semnalat anumite abateri de la normele Bisericii în ceea ce priveşte practica exorcistă şi asistenţa spirituală pe care o acordă anumite persoane.
În final, preoţii din decanat au fost informaţi cu privire la evenimentele care urmează să se desfăşoare în viitorul apropiat, cum ar fi încheierea Anului euharistic în dieceza noastră, sfinţirea catedralei din Iaşi şi sfinţirea mormintelor de la începutul lunii noiembrie, luându-se în acest sens mai multe decizii organizatorice.
Întâlnirea s-a încheiat cu rugăciunea orei a şasea din Breviar şi cu invocarea sfintei Fecioare prin rugăciunea “Angelus”.
Pr. Mihăiţă Blaj
La început de an şcolar
Tinerii şi copiii din Parohia Roman “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, împreună cu întreaga comunitate s-au rugat la începutul anului şcolar 2005-2006, în cadrul sfintelor Liturghii, pentru ca harul lui Dumnezeu să coboare asupra lor şi pentru ca Euharistia să le fie hrană spirituală şi izvor de tărie.
Orice început reprezintă o bucurie. Începutul anului şcolar reprezintă şi el un motiv de bucurie şi speranţă. În numeroase parohii se face o Liturghie specială în care toţi se roagă pentru noul an şcolar. Fiecare zi şi fiecare lecţie adaugă ceva la creşterea noastră în înţelepciune şi har în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Împreună cu tinerii şi copiii din Parohia Roman “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” s-au rugat şi profesorii lor. Doamna profesoară de religie Mariana Sofronie a adresat un cuvânt de încurajare tinerilor: “Începe un nou an şcolar şi ne cuprinde, ca de fiecare dată, noi emoţii şi temeri, păreri de rău pentru vara care s-a scurs prea repede, vinovăţii pentru zilele când gândeam: «M-am plictisit de vacanţă, vreau la şcoală!» şi nerăbdare… «încă un an, cu cine voi sta în bancă? Aş vrea să revăd colegi, sau poate un coleg, o colegă cu predilecţie».
Ne înspăimântă noile manuale şi evaluăm repede noii profesori, tânjim după orele de somn de dimineaţă şi mai profităm încă de timpul liber. Aş începe un nou an şcolar, dar mai persistă uneori o întrebare: «Ce nevoie avem de şcoală» Acum… depinde cine întreabă şi cine răspunde.
Şcoala îmbogăţeşte omul, descoperă vocaţii, dă modele, deschide orizonturi, dar şcoala nu trebuie să formeze copilul, tânărul, doar în planul cunoaşterii, al ştiinţei, ci şi în planul valorilor umane, al vieţii ca dar, al autenticităţii în planul trăirii. Între a fi deştept şi a fi înţelept este o mare diferenţă. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Corinteni ne spune: «De-aş cunoaşte toate limbile oamenilor şi ale îngerilor, …de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa dacă nu am dragoste nimic nu sunt».
Astăzi, încet-încet, devenim victimele noţiunii «de a avea» şi nu «de a fi». Noi spre ce tindem? Cine suntem şi cine vom fi peste 10 ani? Şi dacă nu vor exista aceşti 10 ani pentru noi unde vom merge în veşnicie? În rai, în purgator …şi dacă nici acolo? Ce temeri ne apasă sufletul? Ce ne chinuie conştiinţa?
Toţi părinţii ar vrea să aibă un copil olimpic, campion, dar lumea are nevoie de sfinţi. Dragi oameni maturi, nu-i credeţi pe copii voştri făpturi ideale, căci noi nu suntem, şi nu putem să le cerem cont pentru neîmplinirile noastre. Viaţa e o realitate între iubirea divină şi iubirea umană ce face din fiecare din noi un dar, o valoare, o unicitate. Astfel, este esenţial ca în cadrul formării educaţionale să fie inserată educaţia la iubire, la viaţă, la respectul de sine şi de aproapele, ca în noi să poată transpare chipul lui Cristos. Educaţia ne conduce spre o evoluţie umană, o maturizare a capacităţii de a decide. În această lume care promovează cultura morţii şi manipulează prin cuvinte şi imagini, e necesar a reflecta asupra asumării unei mentalităţi critice a culturii. Se vorbeşte de violenţă, crimă, sexualitate, de durere, de accidente şi calamităţi… Moartea a devenit o banalitate. Educaţia trebuie să fie pentru viaţă şi iubire. Acest lucru este important pentru formarea oricărei persoane şi îşi pune amprenta asupra viitorului ei.
Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea le spunea tinerilor: «Voi sunteţi viitorul de mâine, voi sunteţi ce vor conduce lumea. Scoateţi din inimile voastră idolii falşi şi lăsaţi îngerii să cânte. Nu vă fie teamă! Puterea crucii şi a învierii lui Isus este mai mare decât orice lucru de care ar putea sau ar trebui să ne fie teamă!» Iar papa Benedict al XVI-lea, la întâlnirea de la Köln a spus: «Ştiu că voi, tinerii, aspiraţi la lucruri mari, că doriţi să vă implicaţi în construirea unei lumi mai bune. Demonstraţi acest lucru oamenilor, demonstraţi acest lucru lumii care aşteaptă tocmai această mărturie!» Formare trebuie să se facă pe plan complex. Astfel, e important de a fi preocupaţi a ne educa şi a recunoaşte valorile vieţii.
Într-un interviu, un artist concludea: «Tinerii de azi fac parte dintr-o generaţie comodă». Aşa să fie? Eu aş apune că trăim o perioadă care ne dezorientează. Nu mai ştim ce e bine şi ce e rău, avem false valori şi false modele.
Cred că e providenţial fixat începutul anului şcolar în sărbătoarea Sfintei Maria şi aproape de Înălţarea Sfintei Cruci. Sfânta Maria ne invită să punem crucea în viaţa noastră, în familiile noastre. Crucea nu e un instrument de acuzare, de judecată, ci e cale de mântuire, e mijloc de iluminare, de curăţire, şi toate acestea în acest binecuvântat an Al Euharistiei.
Dragi tineri, trăiţi Liturghia, îndrăgostiţi-vă de Euharistie, daţi mărturie de credinţa voastră, fiţi sfinţi ai timpurilor voastre. Credinţa e rezultatul întâlnirii cu Dumnezeu.
O Isuse, trimite asupra noastră Spiritul tău Sfânt! Fă să învăţăm să te iubim mai mult, să punem Euharistia pe primul loc, să te punem pe tine pe primul loc în viaţa noastră şi toate celelalte vor fi un preaplin. Sfântă Marie, însoţeşte-ne cu binecuvântarea ta maternă. Amin.
Mult succes!”
Tinerii şi copii s-au implicat activ în momentele liturgice, proclamând lecturile, citind intenţiile de la rugăciunea credincioşilor şi prezentând daruri.
Maria Lungu
Tinerii Diecezei de Iaşi în drum spre Köln
Tinerii din grupul diecezan care vor participa la Ziua Mondială a Tineretului de la Köln (Germania) s-au întâlnit sâmbătă, 16 iulie, în Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman, pentru a se cunoaşte şi pentru a se pregăti pentru acest mare eveniment.
“Imitându-i pe magi, şi voi, iubiţi tineri, vă pregătiţi să realizaţi o călătorie din fiecare parte a globului spre Köln. Este important nu doar să vă îngrijiţi de organizarea practică a Zilei Mondiale a Tineretului, ci este necesar să vă îngrijiţi în primul rând de pregătirea spirituală, într-o atmosferă de credinţă şi de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu”. Cu aceste cuvinte papa Ioan Paul al II-lea, în Mesajul pentru Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului, i-a îndemnat pe tinerii din lumea întreagă să se pregătească pentru acest eveniment pentru ca acesta să impulsioneze viaţa lor de credinţă.
Grupul organizat de Oficiul pentru Pastoraţia Tinerilor, Copiilor şi Asociaţiilor a avut ocazia sâmbătă, 16 iulie, să se întâlnească la Roman pentru a se cunoaşte şi pentru a intra în atmosfera specifică Zilei Mondiale ale Tineretului. Acest grup este compus din 48 de tineri ce provin din 22 de parohii, vârsta medie a grupului fiind de 25 de ani.
După o prezentare în imagini a tuturor zilelor mondiale ale tineretului, a fost descris specificul celebrării din acest an plecând de la tema aleasă de papa Ioan Paul al II-lea: “Am venit să ne închinăm lui”.
Pe lângă grupul diecezan mai sunt alte 10 grupuri care împreună totalizează un număr de aproximativ 230 de tineri: grupul Facultăţii de Teologie Romano-catolică – 48, grupul Caritas – 43, grupul din Piatra-Neamţ, Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” – 25, grupul din Oneşti – 20, grupul din Schineni – 13, grupul din Luizi-Călugăra – 10, grupul din Bacău, Parohia “Fericitul Ieremia” – 9, grupul din Rădăuţi – 8, grupul Kolping – 8.
Pe toţi aceşti tineri şi pe cei din lumea întreagă papa Benedict al XVI-lea îi aşteaptă la Köln după cum a spus duminică, 17 iulie, în mesajul de la Angelus din localitatea Les Combes, în regiunea Valle d’Aosta, acolo unde îşi petrece vacanţa: “Suntem deja în drum spre Köln, dragi tineri. Să ne vedem cu toţii la Köln!”
Pr. Felix Roca
Administrarea Mirului
Credincioşii din Parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Roman au fost în sărbătoare, deoarece un grup de 46 de copii şi tineri care aparţin comunităţii lor au primit sacramentul Mirului. Sfânta Liturghie s-a celebrat duminică, 5 iunie 2005, fiind prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi.
Într-o atmosferă de sărbătoare, PS Aurel Percă a oficiat duminică, 5 iunie, o sfânta Liturghie, înconjurat fiind de 17 preoţi, în cadrul căreia a conferit sacramentul Mirului la 46 de copii şi tineri ai Parohiei “Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Roman.
În cadrul omiliei, cei 46 de candidaţi pentru primirea sacramentului Mirului au demonstrat că s-au pregătit sârguincios pentru acest moment, sub coordonarea atentă a pr. Dumitru Farcaş, parohul comunităţii, şi a celor doi vicari, pr. Adrian Burcă şi pr. Anton Lucaci, deoarece au răspuns cu exactitate întrebărilor adresate de PS Aurel Percă. Întrebaţi care dar al Duhului Sfânt le este mai drag, copiii au răspuns că toate, aceasta şi datorită faptului că Excelenţa sa, în cadrul aceleiaşi omilii, a insistat asupra faptului că prezenţa Duhului Sfânt, cu darurile sale, îl face pe om capabil să dea mărturie în viaţa de fiecare zi despre credinţa sa în Dumnezeu.
Prezenţa numeroasă a creştinilor din Roman, cântecele specifice acestei sărbători şi îmbrăcămintea frumoasă a copiilor, au făcut ca această celebrare a sacramentului Mirului să dea o notă aparte sfintei Liturghiei.
Pr. Gabriel Bucur
Anul Euharistiei în Roman
Aşa cum este ştiut de majoritatea cititorilor acestui sit, perioada cuprinsă între lunile octombrie 2004 – octombrie 2005 este numită Anul Euharistiei. În zilele acestea, în funcţie de sărbătorile anului liturgic, s-au organizat diferite celebrări prin care s-a scos în evidenţă însemnătatea sfintei Împărtăşanii în viaţa Bisericii şi a creştinilor.
În oraşul muşatin, în cele patru parohii şi în casele călugăreşti s-au organizat numeroase astfel de momente particulare sau comune: adoraţii euharistice, adoraţie perpetuă în anumite zile, meditarea cuvântului lui Dumnezeu, simpozioane etc. Cele mai importante dintre celebrările publice au avut loc în zilele de 25 şi 29 mai, ambele grupându-se în jurul bisericii mamă a tuturor parohiilor: biserica “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.
În seara dinaintea solemnităţii Trupul şi Sângele Domnului, au avut loc cinci ore de adoraţie euharistică, cu participarea credincioşilor din toate parohiile oraşului, pregătite şi conduse de tineri şi membrii congregaţiilor călugăreşti.
În cadrul acestor ore de adoraţie, la care au participat sute de credincioşi – în general tineri -, s-au favorizat momentele de intimitate cu Dumnezeu şi a fost preamărit, prin cântece şi rugăciuni, Fiul lui Dumnezeu pentru că a rămas cu noi în taina euharistică. Cu această ocazie, zeci de persoane s-au împăcat cu Dumnezeu prin sacramentul Spovezii.
Duminică, 29 mai, a fost o zi cu totul şi cu totul aparte. În prezenţa episcopului de Chişinău, Anton Coşa, s-a celebrat sfânta Liturghie în cinstea preasfântului trup şi sânge al lui Isus, la care au participat zeci de preoţi şi persoane consacrate, precum şi un număr impresionant de credincioşi, între aceştia evidenţiindu-se: copiii care au primit anul acesta prima Împărtăşanie, ministranţii, seminariştii, coriştii şi membrii fanfarei. După sfânta Liturghie a urmat procesiunea cu preasfântul sacrament, care s-a derulat pe străzile Ştefan cel Mare, Republicii, Rahovei, Dobrogeanu Gherea şi Cuza Vodă.
Cu siguranţă, imaginile inserate aici vorbesc de la sine despre aceste momente atât de emoţionante şi viu trăite de comunitatea catolică din Roman, precum şi de atâţia oameni de alte convingeri religioase care au asistat pasivi sau curioşi la această manifestare a credinţei în Isus euharisticul.
Pr. Alois Moraru
Marele foc al Duhului
Anul acesta, pentru mulţi tineri din oraşul Roman veghea de Rusalii a avut o semnificaţie aparte, întrucât au participat la “Marele foc al Duhului” organizat de Parohia “Isus Bunul Păstor” şi de Comunitatea Iosefinilor din Roman, în colaborare cu celelalte trei parohii din oraşul muşatin. Au participat aproximativ 300 de tineri, însoţiţi de preoţi şi persoane consacrate.
Veghea de Rusalii a debutat la ora 18.00, prin celebrarea Liturghiei Vigiliei solemnităţii “Coborârea Duhului Sfânt” în capela parohiei gazdă, după care tinerii au luat parte la o agapă frăţeasca, organizată prin punerea în comun a ceea ce a adus fiecare parohie. A urmat un interesant şi frumos program artistic, care a inclus piese de teatru, cântece şi dansuri pregătite de tinerii tuturor parohiilor participante. Parohia “Fericitul Ieremia” a participat cu o scenetă, ce l-a avut actor principal chiar pe părintele paroh Alois Moraru, şi cu un dans country.
La ora 21.15, tinerii au mers pe malul râului Moldova unde îi aştepta un foc mare, în jurul căruia s-au strâns pentru a cânta şi a se ruga. Celebrarea “marelui foc” a debutat printr-un dans ritual pregătit de tinerii Parohiei “Sfânta Tereza”, după care a fost supus reflecţiei pasajul scripturistic al Rusaliilor.
Invocarea darurilor Duhului Sfânt a fost marcată apoi printr-o contemplaţie corală şi un colocviu. Emoţionanta mărturie personală a unei tinere de religie ortodoxă a făcut ca din ochii multor tineri să izvorască lacrimi, care s-au contopit ulterior în cântecul “Când în mine este Duhul Sfanţ” şi în refrenul “Cântă suflete”, în timpul căruia s-au formulat reflecţii despre semnificaţia darurilor celei de-a treia persoane divine.
Veghea de Rusalii a continuat prin expunerea martiriului sfântului Paul Miki şi al însoţitorilor săi, după care au urmat alte rugăciuni şi cântări. “Marele foc al Duhului” a fost încheiat cu o binecuvântare specială şi cântecul “Tu nu uiţi să mă iubeşti”, prin care tinerii au fost îndemnaţi să ceară perma-nenta asistenţă a Duhului Sfânt.
Luiza Burlacu
Consiliu Acţiunii Catolice a Copiilor
Un consiliu al Acţiunii Catolice a Copiilor a avut loc sâmbătă, 9 aprilie 2005, la Roman, în Parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus”. Au fost prezenţi reprezentanţi din 11 parohii, animatorii spirituali: pr. Felician Tiba şi pr. Tiziano Barraco, Claudia Budău, preşedinta Acţiunii Catolice a Copiilor la nivel diecezan, precum şi pr. Anton Lucaci, responsabil cu Acţiunea Catolică a Copiilor în Parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Roman.
Întâlnirea s-a deschis prin citirea unor fragmente cu referire la tineri, din Testamentul Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea, precum şi din predica cardinalului Joseph Ratzinger de la sfânta Liturghie de înmormântare a papei.
S-a făcut apoi un bilanţ al activităţilor ACC din parohii, după care s-a discutat intens despre sărbătoarea diecezană a copiilor, care va avea loc în ziua de 4 iunie la Săbăoani.
În cadrul acestui subiect s-a prezentat şi tabloul care va fi purtat după evenimentul de la Săbăoani în parohia care va organiza anul viitor această sărbătoare. Tabloul, care îl reprezintă pe Isus chemându-i şi binecuvântându-i pe copii, se vrea o variantă, pentru sărbătoarea copiilor, a crucii care este primită de tinerii parohiei care urmează să organizeze Ziua Tinerilor la nivel diecezan.
Tot cu această ocazie a fost prezentat şi ecusonul pe care îl va primi fiecare copil atunci când va ajunge la Săbăoani, la centru de primire, ecuson care conţine, pe lângă nume, şi parohia de provenienţă, programul de cântece, un mic istoric al sărbătorii copiilor la nivel diecezan, o rugăciune care va încheia sărbătoarea propriu-zisă, precum şi programul exact al zilei.
Alte amănunte strict administrative au rămas să fie discutate şi făcute cunoscute la o dată ulterioară. Întâlnirea s-a încheiat cu o rugăciune de mulţumire pentru tot ceea ce providenţa divină ne oferă din marea sa bunătate.
Pr. Felician Tiba
Sărbătoarea hramului
Duminică, 3 octombrie 2004, în Parohia Roman a fost sărbătoare. Sfânta Tereza a fost din nou în centrul atenţiei credincioşilor din Roman, prezenţi şi din celelalte trei parohii (“Inima Neprihănită a Mariei”, “Fericitul Ieremia” şi “Bunul Păstor”), care au venit la biserica din centru în procesiune, în frunte cu păstorii lor.
La predică, pr. Francisc Lenghen, paroh la Tămăşeni, a subliniat promisiunea pe care sfânta Tereza a făcut-o că-şi va petrece cerul făcând bine pe pământ, prin harurile pe care le va mijloci pentru noi: “Voi face să cadă o ploaie de trandafiri!” Această promisiune a sfintei Tereza o vedeam parcă împlinindu-se şi datorită faptului că a plouat tot timpul celebrării, aceasta oprindu-se la binecuvântarea finală.
Pr. decan Dumitru Farcaş a ţinut să sublinieze şi sfinţia sa acest aspect la sfârşitul sfintei Liturghii.
Pr. Gabriel Bucur
Sfântul Anton la Roman
Duminică, 13 iunie, în sărbătoarea sfântului Anton de Padova, relicvele acestui sfânt au ajuns la Roman. Credincioşii cu crini în mâini au început să vină în curtea bisericii “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” de pe la ora 07.00. Relicvele au sosit la ora 9.00. După ceremonia de primire a urmat sfânta Liturghie în cadrul căreia s-au sfinţit crinii şi s-au binecuvântat copiii.
La ora 15.00, mulţi credincioşi catolici şi ortodocşi, cu crini în mâini, au însoţit moaştele de la biserica “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” la Institutul Teologic Franciscan. Bustul aurit a fost precedat de copiii îmbrăcaţi în alb care au primit anul acesta prima sfântă împărtăşanie. Prezenţi la pelerinaj au fost mulţi tineri. La Institutul Franciscan a fost celebrată sfânta Liturghie, prezidată de PS Petru Gherghel. Omilia a fost ţinută de PS Aurel Percă. A fost prezent şi PS Ioachim Băcăoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului. Luni, 14 iunie, moaştele sfântului Anton, după ce vor poposi pentru câteva ore la Săbăoani şi Târgu Frumos, vor ajunge la Iaşi.
* * *
Ziua de 13 iunie a fost comemorată într-un mod cu totul special la Roman, fiind sărbătoarea liturgică a Sfântului Anton de Padova, această zi constituind punctul culminant al pelerinajului naţional început pe data de 1 mai. Astfel, relicva sfântului Anton a fost întâmpinată la intrarea în oraş de un convoi de maşini şi primită în faţa bisericii romano-catolice “Sf. Tereza a Pruncului Isus” de către Excelenţa sa Preasfinţitul Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, de pr. decan Dumitru Farcaş, parohul bisericii, de pr. Ion Ciuraru, ministru provincial şi superiorul general al Franciscanilor Conventuali din România, precum şi de mulţi alţi preoţi şi mult popor.
Sfânta Liturghie de la ora 10.00 a dat început programului spiritual al pelerinajului, moment în care au fost prezentate atât la început cât şi în cadrul predicii crâmpeie din bogata spiritualitate a sfântului Anton, semnificaţia aducerii relicvei pe străzile oraşelor şi satelor noastre din România, precum şi importanţa mesajului pe care sfinţii, în general, şi sfântul Anton în special o are pentru oamenii timpului nostru.
La ora 15.00, după ce timp de patru ore relicva a fost venerată de credincioşi, s-a dat început procesiunii pe străzile oraşului, într-un ritm de rugăciune şi de cânt, la care şi-au adus concursul şi serviciile de ordine ale municipiului, care au facilitat desfăşurarea ordonată a convoiului de pelerini. Preasfinţitul episcop Aurel Percă, preoţi, seminarişti şi studenţi franciscani, copii şi tineri, credincioşi catolici şi ortodocşi, au însoţit relicva sfântului Anton în drumul ei către Institutul Teologic Franciscan, toţi purtând în mâini flori de crini – ce au fost binecuvântaţi la sfârşitul sfintei Liturghii -, simbol al curăţiei în general, precum şi semn emblematic al sfântului Anton, aşa cum îl regăsim în toate reprezentările plastice ale acestui mare sfânt.
Cu fast şi cu bucurie a fost primit sfântul Anton de către fraţii franciscani din cea mai mare comunitate conventuală din ţară, sediu al Provinciei Franciscane “Sf. Iosif” din România, al Seminarului Teologic Liceal “Sf. Francisc de Assisi”, al Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan de Grad Universitar, al Redacţiei “Mesagerului sfântului Anton” şi al Fundaţiei Franciscane Umanitare “Pacea”.
“Sfinte Antoane, bine ai venit acasă!” a fost cuvântul exprimat în scris pe afişele de la intrare şi de pe zidurile institutului, precum şi fraza rostită de către părintele provincial, Ion Ciuraru, în cuvântul de deschidere cu care a început sfânta Liturghie solemnă pontificală, la care au concelebrat şi Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iaşi, alături de auxiliarul Excelenţei sale, Preasfinţitul Aurel Percă, în prezenţa onorifică şi frăţească a Preasfinţitului Ioachim Băcăoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Romanului, care a venit însoţit de un însemnat sobor de preoţi pentru a lua parte la sărbătoarea oraşului.
Sfânta Liturghie, începută iniţial afară, pe platoul din faţa institutului, de la ofertoriu a trebuit să fie continuată în capela acestuia, din cauza unei ploi puternice care s-a abătut asupra zonei, binecuvântare pentru pământurile demult însetate de apă ale agricultorilor. Cu toate că e destul de amplă, capela a fost neîncăpătoare pentru mulţimea de credincioşi veniţi la celebrare, dar a manifestat şi mai mult voinţa de “strânsă” unitate pe care sfântul Anton a suscitat-o în rândurilor credincioşilor de diferite confesiuni. Într-adevăr, episcopul ortodox prezent, Preasfinţitul Ioachim Băcăoanul în cuvântarea finală, a făcut o comparaţie semnificativă între comuniunea treimică a persoanelor dumnezeieşti, comuniunea şi unitatea sfinţilor în jurul Preasfintei Treimi şi, de aici, comuniunea şi unitatea care trebuie să existe între toţi cei care cred în Cristos şi pe care sfântul Anton, venit în mijlocul nostru reuşeşte să o realizeze, strângându-ne pe toţi în jurul moaştelor sale, prefigurare şi anticipare profetică a unei unităţi în credinţă pe care ne-o dorim cu toţii şi pe care o cerem astăzi şi prin mijlocirea sfântului portughez franciscan din Padova.
Până târziu în noapte, credincioşi au continuat să se perindă prin faţa relicvei sfântului Anton în semn de veneraţie şi de credinţă în puterea de mijlocire a acestui sfânt pe lângă tronul îndurării divine.
A doua zi, sfântul Anton, după această nu prea îndelungată trecere “pe acasă”, şi-a reluat traseul, aşteptat fiind în continuare, în toată Moldova de credincioşii din Săbăoani, Iaşi, Bucovina, Huşi, iar mai apoi de cei din Banat, dornici de a-l întâlni şi de a recurge la mijlocirea lui puternică.
Pr. Victor-Emilian Dumitrescu
Hramul comunităţii
Duminică, 5 octombrie 2003, la Roman, la Biserica cu hramul Sfânta Tereza a Pruncului Isus a fost sărbătoare: hramul comunităţii. De la celelalte două biserici din oraş credincioşii au venit cântând din două părţi diferite ale oraşului spre Biserica catolică din centrul oraşului unde părintele decan şi paroh, Dumitru Farcaş, şi cei doi părinţi vicari, Adrian Burcă şi Marcelin Chelaru i-au întâmpinat cu bucurie. Curtea bisericii a devenit neîncăpătoare când clopotele începeau să vestească începutul sfintei Liturghii la care au participat şi peste 25 de preoţi oaspeţi.
Prezentăm în continuare câteva din cuvintele edificatoare ale părintelui predicator, Toma Encuţă, paroh la Săbăoani.
Ce paradox: omul care caută fericirea toată viaţa lui, omul care caută desăvârşirea, bucuria şi pacea inimii are parte în viaţa sa de încercare, de suferinţă, de cruce. Nu vreau să fiu pesimist, dar aşa este: trăim în această realitate în care vedem atâţia oameni care suferă. De multe ori oamenii, chiar şi cei care au credinţă, ajung la deznădejde, uită în general că în viaţa noastră sunt şi momente înălţătoare, de bucurie, de exaltare sufletească, momente în care îl simţim pe Dumnezeu mai aproape, momente în care parcă împreună cu Michel Quoist, am putea spune: “Doamne, aş vrea să mă înalţ deasupra oraşului meu, deasupra spaţiului, deasupra timpului. Doamne, aş vrea să-mi dai ochii tăi pentru ca astfel să contemplu splendoarea creaţiei tale”. Şi noi care celebrăm sărbătoarea hramului Bisericii “Sf. Tereza” din Roman, putem afirma că trăim aceste momente de har, momente înălţătoare când îl simţim mai aproape pe Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră. Un Dumnezeu care nu este străin de noi, care vrea să împărtăşească cu noi, prin sfinţii săi, bucuria şi pacea.
Să facem tăcere pentru ca împreună să ne apropiem de aceea care astăzi străluceşte pe firmamentul cerului: Tereza. Să ne apropiem de ea şi să contemplăm lucrarea minunată a lui Dumnezeu din ea. Şi să-i punem aceste întrebări: Tereza, care este secretul vieţii tale? Şi tu ai fost ca şi noi plămădită din carne şi sânge; şi tu ai avut tentaţia ispitei; şi tu ai fost încercată de suferinţă; şi tu ai purtat crucea de fiecare zi! Care este secretul vieţii tale? De ce şi cum ai putu să te înalţi aşa de sus şi să te bucuri de vederea lui Dumnezeu?
În primul rând, Tereza a ajuns la un grad înalt de sfinţenie pentru că a fost înzestrată de Dumnezeu cu harul sfinţitor şi harul lucrător. Şi toată viaţa a colaborat cu harul.
În al doilea rând, Tereza a ajuns aşa de sus pentru că de când a apărut în viaţa ei raţiunea şi-a folosit-o bine; s-a apropiat de Dumnezeu; şi-a deschis inima şi spiritul pentru a primi lumina Duhului Sfânt ca astfel să colaboreze cu harul său. S-a apropiat de Dumnezeu şi rând pe rând a ajuns la desăvârşirea umană.
Apoi, secretul vieţii sale sfinte este şi familia sa. O familie care într-adevăr i-a deschis un drum larg spre eternitate, spre fericire, spre paradis, spre Dumnezeu. Dacă mama şi tata sunt sfinţi şi copiii vor fi sfinţi.
A mers în mănăstire. Acolo l-a întâlnit pe iubitul inimii sale, pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, căruia i-a dat inima şi fiinţa sa. Tereza, în viaţa sa a avut parte de suferinţă, de încercare, de cruce, din copilărie până la sfârşitul vieţii sale. A avut parte de o cruce grea, îngrozitoare, mai ales la sfârşitul vieţii: ajungând la culmea fericirii, a întâlnirii cu Dumnezeu – iată din nou paradoxul – intră în acel tunel al întunericului, al iadului: “Ce penibil, spune ea: văd numai întuneric. Dumnezeu a dispărut din viaţa mea; se dă o luptă acerbă între lumină şi întuneric, între păcat şi virtute, dar Dumnezeu este cu mine”. Ea a învins pentru că a avut o credinţă puternică; ea a învins pentru că şi-a fondat viaţa pe cuvântul vieţii; şi-a alimentat întreaga ei fiinţă din cuvântul lui Dumnezeu.
Dragi credincioşi, asemenea Terezei, să depăşim momentele de încercare, de tristeţe, de cruce şi, având credinţa noastră în Dumnezeu fondată pe cuvânt, vom ieşi învingători. Acesta este mesajul liturgiei cuvântului din ziua hramului: să avem încredere: Dumnezeu a investit mult în sfânta Tereza a Pruncului Isus, dar Dumnezeu a investit mult în unul fiecare dintre noi. Dumnezeu nu ne-a uitat. Dumnezeu este cu noi şi mai ales în momentele de tristeţe, de amărăciune, de cruce, să ne gândim şi la momentele de bucurie, de înălţare sufletească; momente prin care noi ne detaşăm de lucrurile materiale. Intrăm în dialog cu Dumnezeu care este aproape de noi. Acum trăim aceste momente să ne bucurăm.
A consemnat pr. Gabriel Bucur
Întâlnirea decanilor din dieceză
Joi, 25 septembrie 2003, la Roman s-a întrunit în şedinţă toţi decanii din Dieceza de Iaşi. Întâlnirea a fost prezidată de PS Aurel Percă.
După ce a deschis şedinţa printr-o rugăciune, episcopul auxiliar a înmânat numirea celor doi decani care vor intra în funcţie începând cu 1 octombrie.
Pr. Cornel Cadar a propus câteva gânduri preluate din card. Carlo Maria Martini. Sensul Bisericii locale, Reînnoirea structurilor, Comunicarea în dieceză – au fost punctele principale.
Pr. Mihai Pătraşcu a vorbit despre normele canonice cu privire la decani (can. 553-555), structurându-şi materialul în patru puncte: Figura decanului, Numirea decanului, Misiunea, îndatoriri şi drepturi, Încetarea din funcţie.
PS Aurel Percă a vorbit despre noua împărţire a parohiilor pe decanate şi a împărţit decretele. Au urmat lămurirea unor probleme de organizare, administrative, întrebări din partea decanilor.
Întrunirea care se doreşte a fi repetată cât mai des a fost încadrată în “experienţa Sinodului, care este sinteza drumului nostru şi punct de referinţă pentru ceea ce am vrea să facem, ocazie de a reînnoi atenţia faţă de unele teme de fond ale pastoraţiei”.
Sărbătoarea Copiilor
“Dăruind vei dobândi!” – acesta a fost motoul sub care s-au întrunit peste 1.000 de copii din 25 de parohii sâmbătă, 7 iunie 2003, la Roman. Însoţiţi de animatori (140), de călugări şi călugăriţe, copii mai mici sau mai mari au umplut curtea bisericii încă de dimineaţă. Copiii au participat mai întâi la Liturghia prezidată de pr. Cornel Cadar, asistent spiritual al AC.
La omilie, părintele asistent i-a încurajat pe copii, arătând ce pot dări pentru a deveni cei mai bogaţi oameni: timp pentru Liturghie, pentru rugăciune (în deosebi Rozariul), pentru a participa la sacramente, pentru cateheze…, asemenea copilului din evanghelie care a pus la dispoziţie cinci pâini şi doi peşti cu care Domnul a făcut minunea. Prezent a fost părintele decan Dumitru Farcaş, care i-a salutat pe copii şi pe toţi cei prezenţi. De asemenea, au concelebrat numeroşi preoţi care i-au însoţit pe cei mici. La finalul Liturghiei s-a dat citire şi mesajului Preasfinţitului Petru Gherghel. După-amiază a urmat programul cultural: cântece, jocuri, voie bună. La o parte din program a ajuns şi PS Aurel Percă, episcop auxiliar, care le-a vorbit copiilor şi le-a transmis gândul cel bun…
* * *
Sâmbătă, 7 iunie, a fost pentru comunitatea din Parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus” o zi de sărbătoare deoarece a găzduit pe cei mai mici membrii ai Acţiunii Catolice.
În cadrul proiectului anual al ACC, Sărbătoarea Copiilor e un punct de referinţă, pentru că entuziasmează membrii săi în a-şi exprima credinţă şi în a se implica în mod activ în viaţa Bisericii.
ACC propune trăirea unei experienţe asociative şi educative prin care aceştia descoperă, îndrumaţi de animatori, valorile Bisericii prin ascultarea cuvântului şi prin slujirea caritativă.
Sărbătoarea copiilor a fost un motiv de bucurie, deoarece a reunit pentru a doua oară, 923 de copii, din 25 de parohii din Dieceza de Iaşi.
Copiii, împreună cu animatorii, au avut posibilitatea să aprofundeze tema întâlnirii “Dăruind vei dobândi!” prin participarea la sfânta Liturghie şi prin programul artistic prezentat de fiecare grup.
* * *
Dragi copii,
Vă felicit pentru participarea la Sărbătoarea voastră care avut loc pe data de 7 iunie 2003, la Roman, în Parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus”.
Sper ca rodul dăruirii celor cinci pâini şi doi peşti să devină hrană şi pentru prietenii voştri din parohii. Fiecare din noi e un dar mai întâi pentru el şi apoi pentru ceilalţi!
Toate întâlnirile noastre sunt schimburi de daruri şi ne dau ocazia de a ne cunoaşte, de a lega noi prietenii şi de ale consolida pe cele mai vechi.
Un prieten e un dar prin mine, nu doar pentru mine, ci şi pentru ceilalţi prin mine. Isus e prietenul tău, dar prin tine e prietenul tuturor copiilor cu care te întâlneşti.
Aşadar, nu uitaţi: “Dăruind vei dobândi bucuria de a fi prietenii lui Isus!”
Duceţi mesajul întâlnirii mai departe şi …să răsune peste tot:
Vă doresc o copilărie fericită!
Hei copilărie, ACC e bucurie!
Claudia Budău
Rugăciuni ale copiilor pentru pace
În Anul Rozariului, în timpul Sinodului diecezan, copiii din Parohia Roman “Sf. Tereza a Pruncului Isus”, împreună cu părintele vicar Chelaru Marcelin au dăruit soldaţilor americani din România rozarii şi au înălţat lui Dumnezeu ruga lor pentru pace.
“Isuse,inimile noastre te roagă ca în lumea să fie pace…
ca lumea, să uite de ură, răzbunare, lucruri pământeşti!
Dorim să nu mai vedem lacrimi şi durere,
dorim ca păcatul să nu mai păteze societatea noastră,
sufletele noastre şi viitorul nostru!
O, Isuse dorim ca ura să fie transformată în iubire eternă,
ca toţi aceia care păcătuiesc
să fie conduşi de mâna ta sfântă la sfinţenie,
ca fiecare gest urât să fie înlocuit de o îmbrăţişare!
Te rugăm iartă toate păcatele celor ce mor în război
şi ale celor ce se implică în război!
Bunule păstor, dorim fierbinte pacea,
dorim să fim o turmă plăcută ţie!”
Zi de reculegere pentru tinerii din Acţiunea Catolică
Acţiunea Catolică, zona Roman, a organizat în ziua de 14 septembrie, la Casa Tineretului a Parohiei “Sfânta Tereza” din Roman, o zi de reculegere cu tema “Un nou început!”. La această activitate, organizată în preajma începerii noului an de învăţământ, au participat aproximativ 70 de tineri, indiferent de statutul lor social, din opt parohii ale zonei (Butea, Tămăşeni, Mirceşti, Roman “Sfânta Tereza”, Roman “Inima Neprihănita”, Roman “Fericitul Ieremia”, Pildeşti, Răchiteni).
Conduşi fiind de pr. Cornel Cadar şi de Fr. Emanuel, tinerii au descoperit valoarea omului prin conturarea unor trăsături de baza ale personalităţii lui Cristos: urmărirea împlinirii voinţei Tatălui, dezbrăcarea de egoism, principii clare de urmat şi a face lucrurile cu toată inima. Ca un “refren” al acestei întâlniri a fost versetul din 1Cor 16,13: “Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!”
Pentru reprezentanţii membrilor şi simpatizanţilor Acţiunii Catolice din zona Roman, jud. Neamţ, ziua Înălţării Sfintei Cruci din 14 septembrie 2002 a însemnat un nou început în viaţa de asociaţie prin ziua de reculegere desfăşurată în umbra crucii înălţată din “copacul” vieţii noastre cu mâinile încărcate deja de lumina şi sarea drumului bătătorit de paşii vacanţei aniversare, aflaţi fără de praf în pragul treptelor casei de cateheză a bisericii “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.
Grupurile participante din parohiile Mirceşti, Răchiteni, Tămăşeni, Butea, Săbăoani, Pildeşti, Roman I, II şi III, întrunite aici într-un număr de 69 membri, au căutat şi găsit în meditaţia preotului spiritual diecezan Cornel Cadar un nou început prin esenţa lemnului crucii sfinte, urmând îndemnul din Scrisoare întâi către Corinteni (16,13): “Vegheaţi! Fiţi tari în credinţă, fiţi oameni. Întăriţi-vă!”
Deşi ideile şi complexitatea dezbaterilor par a se repeta mereu în aceeaşi formulă, totuşi conţinutul lor ne-a condus cu multă flexibilitate şi înţelegere pe calea ce o vom avea de străbătut în urcuşul fiecărei vârste, spre a încrusta în crucea lui Isus numele nostru de om citit alături de cel al sfântului Iosif, patronul Acţiunii Catolice.
La acestea, cele patru trăsături necesare pentru a fi om ne-au amintit spiritualitatea crucii, că poate fi înălţată pe umerii noştri prin împlinirile de credinţă şi jertfirea de sine în toate activităţile. În aceste virtuţi, ce trebuie să le practicăm zi de zi, vom putea descoperi mereu posibilităţile fiecăruia de a deveni sfânt, nu numai prin modul de gândire şi exprimare, ci, mai cu seamă, şi prin felul în care ştim să ne aşezăm la picioarele crucii, să-i ascultăm glasul de durere şi biruinţă, atât de necesar modelării fiinţelor noastre.
Un cuvânt de mărturie spre izbânda acestora ne-a dat din propria trăire tânărul Angelo de la Comunitatea “Cenacol” din Medjugorje şi chiar rugăciunile tinerilor de la adoraţia euharistică prin participarea fratelui Emanuel.
Toate acestea, trăite în această zi de reculegere şi învăţătură în lumina Duhului Sfânt, ne vor călăuzi prin cuvântul sfintei Liturghii: Dumnezeu ne iubeşte pe toţi prin crucea sfântă eliberatoare.
Cristina Koch Smeu şi Anca Lucaci
Administrarea Mirului pentru 129 de copii
Preasfinţitul Petru Gherghel a avut bucuria de a fi prezent, duminică, 23 iunie 2002, în marea comunitate de la Parohia “Sfânta Tereza” din Roman.
După ce, în aplauzele şi cântările credincioşilor, episcopul a fost întâmpinat de părintele paroh Dumitru Farcaş (care este şi decan de Roman), a început Liturghia Pontificală. Pentru că biserica este insuficient de mare (construită în 1942), celebrările au avut loc în curtea bisericii. Episcopul a fost înconjurat de foarte mulţi preoţi (23) veniţi din tot decanatul de Roman.
Au fost miruiţi aici 129 de copii. Celebrările au fost impresionante: toţi copiii purtau ecusoane pe care erau înscrise cuvintele adresate de Isus apostolilor: “Voi sunteţi sarea pământului şi lumina lumii!”.
Preasfinţitul, profund mişcat de credinţa şi bucuria acestei comunităţi, a adus aprecieri şi mulţumiri preoţilor care au pregătit sărbătoarea. De asemenea, i-a îndemnat pe copiii miruiţi, ca şi pe părinţii lor, să fie adevăraţi mărturisitori ai credinţei în lumea de azi.
Conferinţa Episcopilor din România
În zilele de 7-9 mai 2001 episcopii catolici de ambele rituri, romano-catolic şi greco-catolic, din România s-au întrunit în sesiunea de primăvară a Conferinţei Episcopale, la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiţi din Traian, Dieceza de Iaşi.
Din partea Nunţiaturii Apostolice din România a luat parte Excelenţa sa Jean Claude Périsset, nunţiul apostolic în România, însoţit de Mons. Ciro Bovenzi, consilier al Nunţiaturii. De asemenea, a fost prezent ca invitat de onoare Mons. Anton Coşa, administrator apostolic al Bisericii Romano-Catolice din Republica Moldova.
În conformitate cu Statutul Conferinţei Episcopilor Catolici din România, a fost ales noul preşedinte al conferinţei în persoana ÎPS arhiepiscop Ioan Robu, mitropolit de Bucureşti. De asemenea, au fost aleşi: vicepreşedintele conferinţei: ÎPS Lucian Mureşan şi membrii consiliului permanent: PS Alexandru Mesian şi PS Martin Roos.
Pe agenda de lucru a acestei sesiuni – care a avut loc la exact doi ani de la istorica vizită a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea în România – au fost înscrise, la propunerea episcopilor prezenţi: probleme de ordin pastoral, ale vieţii consacrate şi misionare. Alte teme importante au fost cele referitoare la relaţiile cu autorităţile de stat, la ecumenism, la activităţile social-caritative şi la participarea reprezentanţilor conferinţei la diverse congrese şi simpozioane internaţionale, în mod special pregătirea participării la Sinodul Episcopilor din 2001.
În seara zilei de 8 mai, la biserica “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman s-a celebrat sfânta Liturghie. La Liturghia solemnă concelebrată de către toţi episcopii participanţi la lucrările conferinţei, împreună cu un grup de preoţi, a fost prezent un număr mare de credincioşi. Rugăciunile episcopilor au fost înălţate la Dumnezeu pentru Biserică şi pentru toţi credincioşii din România.
Următoarea sesiune de lucru s-a stabilit să aibă loc în perioada 17-19 septembrie 2001 la sediul Secretariatului Conferinţei din Bucureşti.
Promovarea cântului în Biserică
Marţi, 29 decembrie 2000, în sala de festivităţi a Parohiei Roman a avut loc un concurs al corurilor parohiale din Dieceza de Iaşi. Au participat 10 coruri parohiale. Juriul a fost format din preoţi şi laici cunoscători în materie.
Repertoriul a cuprins cântece:
1. Obligatoriu: “Din cer coboară, Duh Preasfinte” (Colecţia “Cântaţi Domnului” – 05.04);
2. Un alt cântec din colecţie, la alegere – de preferinţă marian;
3. Două cântece la alegere din colecţie sau cu teme profane.
S-au acordat trei premii şi o menţiune:
1. O excursie în grup, de patru zile la sanctuarul Maicii Domnului de la Czestochowa;
2. O excursie pelerinaj de două zile la Cacica şi mănăstirile din nordul Moldovei;
3. Trei milioane de lei.
Menţiune: Cărţi cu mesaj creştin.
Să tragi un număr mai mare…
De dimineaţă în curtea şi în jurul Parohiei din Roman a început mişcarea. Autocarele şi maşinile îşi găseau cu greu locul de parcare. Oamenii căutau sala. “Unde va fi? Unde se poate face un pic de repetiţie?”, a întrebat un dirijor care n-a primit nici un răspuns.
Deşi trebuia să stai cu haina pe tine, sala era primitoare, atmosferă de Crăciun. Deasupra stătea scris: “Mărire în cer lui Dumnezeu…”, şi aveai impresia că aşa se va numi concursul. Scena împodobită aştepta participanţii. La ora 10.30, părintele decan, Farcaş Dumitru, în calitate de gazdă, a anunţat deschiderea concursului “Laudate Dominum”, prima ediţie. PS Petru Gherghel, după ce i-a salutat pe cei prezenţi: părinţii decani, preoţii veniţi din dieceză sau de la Seminarul franciscan, rectorul Institutului Teologic din Iaşi, laicii şi concurenţii, a anunţat corurile înscrise în concurs: Sagna, Roman, Iaşi, Săbăoani, Bacău, Barticeşti, Pildeşti, Oneşti, Piatra Neamţ şi Luizi-Călugăra. A fost prezentat juriul: preşedinte – pr. Lucian Farcaş, membri – Mons. Grigore Duma, prof. Ioan Husti, pr. Cristinel Fodor şi pr. Benone Lucaci.
Ordinea de participare a fost trasă la sorţi. Un dirijor sau un reprezentant al fiecărui cor a tras un bilet. “Mergi tu, a îndemnat cineva, vezi să tragi un număr mai mare. Eu n-am avut niciodată noroc. Ştiu de la examene”. “Numărul 9”, a strigat reprezentantul în cauză, spre bucuria membrilor din cor. “Mai întâi se va cânta piesa impusă, cântările nu vor depăşi trei strofe, cineva va prezenta corul, cum se numeşte, de când fiinţează, numele şi prenumele dirijorului. Fiecare cor decide dacă va cânta sau nu cu instrumentul”, a intervenit preşedintele oferind câteva detalii tehnice. După tragerea la sorţi a rezultat următoarea ordine: Piatra Neamţ, Oneşti, Luizi-Călugăra, Săbăoani, Iaşi, Barticeşti, Pildeşti, Sagna, Bacău. Romanul, în calitate de gazdă, a rămas la final.
Luizi-Călugăra – corul cel mai aplaudat
Rând pe rând participanţii au intrat pe scenă. Primul care a spart gheaţa a fost corul “Sfânta Cecilia” din Piatra Neamţ: 22 de membri. Dirijorul, Anton Enăşoaie, de şapte ani lucrează la corul înfiinţat cu mulţi ani în urmă de pr. Pavel Cojocaru. Au cântat piesele: Tu ce sfântă eşti, Fii slăvit, Iosife sfinte şi O, brad frumos, ultima în germană şi în română. A intrat apoi Oneştiul: 46 de membri. S-a cântat, sub bagheta dirijorului Silvestru Miclăuş: Maică sfântă şi regină, Strop de rouă, Dona nobis pacem. Ultima piesă a fost, după cum a explicat dirijorul, “o încercare de mixaj între voce şi negativ”. Deşi nu poartă un nume, corul are o lungă tradiţie, “începând cu pr. Isidor Mocanu şi pr. Petru Beşleagă”. Corul “Sfânta Cruce” din Luizi-Călugăra a fost cel mai aplaudat. Sosiţi ultimii în Roman cei 39 de tineri, frumos îmbrăcaţi în costume naţionale, au impresionat sala. Eugen Gabor, dirijor şi dascăl, a precizat că e vorba de un cor tânăr şi a anunţat piesele: Tu peste cer regină eşti, Tăria cerului şi Mulţumit de spor. Parohia Săbăoani a avut un dirijor împrumutat: Iulian Herciu, seminarist în anul IV la Iaşi. El a explicat că e vorba de un cor “mai vechi decât dieceza”, o contribuţie importantă în istoria acestuia având-o părintele Simon şi dascălul Ioan Herciu. Cei 46 de membri, urmăriţi cu multă atenţie şi de părintele paroh, Aurel Iştoc, care era în faţă, au interpretat: Îngerii cerului, Fii slăvit Isuse şi Creaţiunea. La orgă a cântat dascălul Virgil Petrişor.
Corul din Sagna a cântat fără dirijor
Iaşul s-a prezentat cu 46 de tineri sub bagheta profesorului George Dumitriu. “Juvenes Ecclesiae, se numeşte corul, a explicat pr. Florin Spătaru. A fost înfiinţat în anul 1996 şi s-a îmbunătăţit pe parcurs”. Îmbrăcaţi la patru ace tinerii au interpretat cu mult entuziasm: Praznic luminos, Regina coeli şi Suita de Anul Nou. Tinerii au fost mult aplaudaţi, mai ales la ultima piesă. Corul din Barticeşti s-a prezentat cu 48 de membri. A fost înfiinţat în 1943, un rol deosebit jucându-l Andrei Cadar şi Ionescu Florian. Corul a trecut prin mai multe crize şi a fost reorganizat în anul 1997 de părintele Marcel Blaj. Dirijaţi de Monica Grosu, la orgă cântând pr. Marcel Blaj, participanţii au interpretat: Patria mea, Nouă azi ne-a răsărit şi Benedicta. Corul “Sancta Maria” din Pildeşti are peste 50 de ani. Cei 39 de membri, dirijaţi de fr. Jesus Sagredo din Congregaţia “Fraţii Şcolilor Creştine” au cântat din toată inima: Tu peste cer regină eşti, Patria mea şi Pământul, cerul. De la orgă a ajutat dascălul Iosif Mârţ. Corul din Sagna a fost antepenultimul. Organistul şi dascălul Ioan Gălăţanu a explicat: “Nu avem dirijor, dar ne înţelegem şi din priviri”. Cei 44 de membri aşa au şi făcut: au cântat fără dirijor: Ave Maria, Hac nocte, în versiune românească şi Fraţi, surori. Părintele Ioan Jicmon, parohul de Sagna, care a asigurat amplificarea şi sonorizarea sălii din Roman i-a urmărit de la pupitrul tehnic. Corul cu cel mai lung şi greu de reţinut nume a fost acela din Parohia Bacău – “Sfântul Nicolae”. “Înfiinţat în 1978 o dată cu venirea părintelui decan Ştefan Erdeş, corul poartă numele “Cantores amicitiae et fraternitatis christianae”, a explicat Maria Comoraşu, dirijoare. Au interpretat: Ave, steaua mării, Pe tine, Doamne şi Haideţi cu toţi la sărbătoare. Dirijoarea, prin stilul aparte, a electrizat sala. La orgă a cântat dascălul Anton Soare. Ultimul cor intrat în scenă a fost cel din Roman. Anunţat la început ca fiind corul reunit de la cele două parohii, probabil pentru a justifica numărul de 50 de membri, în cele din urmă s-a arătat ca fiind corul Parohiei “Sfânta Tereza”. Înfiinţat acum 25 de ani corul a interpretat sub bagheta profesorului Honoriu Maior: Tu ce sfântă eşti, Rugă şi Concert de Crăciun.
Răsturnare de situaţie
Juriul s-a retras. Între timp corul din Roman a început alte două piese. Dar cine să mai fie atent? Aşteptând cu nerăbdare decizia juriului, unii îşi dădeau cu părerea, alţii făceau propriile clasamente. Cine? era întrebarea care circula în sală. Pronosticurile arătau că primele două locuri vor fi împărţite de Roman şi Iaşi: unii înclinau spre Roman, alţii spre Iaşi.
“În gândirea juriului nu există ultimul loc”, a spus preşedintele juriului, revenit în sală cu toţi ceilalţi membri. Apoi, încetul cu încetul, a încercat “să construiască piramida”, începând de la bază. Vârful piramidei a însemnat o răsturnare a aşteptărilor din sală: menţiune – Oneşti, locul III – Iaşi; locul II – Roman; locul I – Bacău. Cei mai impresionaţi şi mai bucuroşi au fost cei din Bacău. La primul loc nu s-au gândit nici ei. “No comment”, a spus dl. profesor Husti.
Preşedintele juriului, fiind întrebat despre criteriile care au stat la baza clasamentului, după ce a îndemnat presa la “reflecţie”, a declarat că juriul a fost călăuzit de principiul: “Cui i s-a dat mult, mult i se va cere”. Totuşi acurateţea interpretării, omogenitatea corului şi calitatea pieselor alese au contat mult. A mai precizat că pentru fiecare piesă în parte membrii juriului au oferit note între 5 şi 15, acestea s-au adunat şi, fără să se împartă, a dat următorul total de puncte pentru primele trei coruri: 287, 286, 284. Oricum a fost, “toţi au câştigat”, a spus Preasfinţitul în încheiere, felicitându-i. În afară de diploma de merit, o casetă cu colinde şi un plic consistent cu bani, au câştigat multă, multă experienţă. “Aici a văzut şi corul nostru, se exprima un participant, că şi tinerii pot cânta şi pot fi integraţi în corul mare”. Dincolo de principiile folosite, probabil şi juriul a reuşit să vadă că nu pot fi aplicate aceleaşi criterii corurilor de la oraşe şi din zonele rurale.
După-amiază toţi s-au întors acasă cu speranţa că vor reveni la a doua ediţie, poate în altă formaţie, şi poate cu gândul că au participat la o laudă adusă Domnului dacă ţinem seama că ceea ce s-a vrut a fost tocmai invitaţia “Laudate Dominum”.
A consemnat pr. Cornel Cadar
27 de surori au făcut profesiunea perpetuă
Joi, 16 iulie 1998, în biserica “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman a avut loc un eveniment important din viaţa religioasă a Diecezei de Iaşi: un număr de 27 de surori au făcut profesiunea solemnă pe viaţă în cadrul Institutului Diecezan “Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”: Tereza Ambăruş (Faraoani); Ana Boaşă (Luizi-Călugăra); Ana Budău (Valea Seacă); Antoneta Burcă (Săbăoani); Tereza Ciobancă (Săbăoani); Roza Cochior (Faraoani); Varvara Cochioraş (Cleja); Lidvina Cojocaru (Buhonca); Cristina Duma (Valea Seacă); Maria Dumea (Săbăoani); Monica Dumea (Săbăoani); Tereza Dumea (Săbăoani); Daniela Gherguţ (Săbăoani); Varvara Ghiurcă (Fundu Răcăciuni); Margareta Giurgi (Răducăneni); Monica Hazaparu (Gherăeşti); Eugenia Hodea (Geoseni); Ana Lazăr (Frumoasa); Maria Miclăuş (Valea Seacă); Elisabeta Pal (Geoseni); Catrina Puşcaşu (Vladnic); Cecilia Puşcaşu (Vladnic); Veronica Roca (Cleja); Lucia Sescu (Săbăoani); Veronica Toma (Luizi-Călugăra); Carolina Vârgă (Săbăoani); Tereza Vârgă (Săbăoani). Sfânta Liturghie solemnă a fost prezidată de Preasfinţitul Petru Gherghel. Ca o pregătire pentru acest mare eveniment din viaţa lor, surorile au făcut şapte zile de reculegere, sub îndrumarea părintelui spiritual Iosif Enăşoae, paroh de Tămăşeni.
“Cerem să-l urmăm pe Cristos ca Mirele nostru în Institutul diecezan Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot şi să înaintăm în propunerea noastră până la moarte”. Cuvintele acestea au răsunat în biserica arhiplină din Roman. Ele au fost rostite de cele 27 de surori care au depus voturile perpetue. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfinţitul Petru Gherghel, alături fiind Mons. Aurel Percă, Mons. Alois Fechet, pr. Dumitru Farcaş, paroh şi decan de Roman, precum şi alţi preoţi oaspeţi.
În faţa altarului, pe două rânduri, erau aşezate surorile candidate. Liturgia cuvântului a fost urmată de ritualul depunerii voturilor perpetue. După ce au fost chemate pe nume şi fiecare a răspuns “Prezent”, surorile şi-au exprimat încă o dată intenţia de a se consacra lui Cristos. S-a cântat apoi Litania tuturor sfinţilor, candidatele au reînnoit propunerea de a trăi în curăţie, ascultare şi sărăcie, iar apoi a urmat rugăciunea de binecuvântare. Credincioşii şi surorile, veniţi special pentru această sărbătoare, au participat cu mult entuziasm şi credinţă, trăind alături de rudele prezente emoţia celebrării. A urmat sfinţirea şi înmânarea inelelor ca un semn al apartenenţei lor la Cristos. Surorile au fost invitate să poarte inelul cu fidelitate “ca să ajungă la nunta veşnică din ceruri”. După ce la omilie vorbise despre importanţa frumuseţii spirituale, Preasfinţitul Petru Gherghel, făcând aluzie la ploaia dinaintea începerii sfintei Liturghii, le-a îndemnat pe surori: “Să fiţi o binecuvântare pentru ceilalţi şi să purtaţi harurile lui Dumnezeu”.
Celebrarea s-a încheiat cu binecuvântarea finală şi cu procesiunea spre casa parohială. Surorile, cu bucuria în suflet, s-au întors fiecare în parohiile unde au fost numite pentru a-şi continua viaţa de slujire a lui Cristos şi a Bisericii, ajutându-i pe preoţi în apostolatul lor.
Este a doua serie de surori care au depus voturile perpetue în cadrul acestei congregaţii. O primă serie de 32 de surori au depus profesiunea solemnă pe viaţă la 7 octombrie 1996 la Cacica.
Institutul diecezan “Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” a luat fiinţă în toamna anului 1989. În anul 1994 s-a deschis o casă de noviciat la Baraţi. Cele 142 de surori care activează în Episcopie, în Seminar, Chişinău, Băile Herculane, Israel, Austria, Italia şi în 61 de parohii ale Diecezei de Iaşi sunt grupate în următoarele centre: Iaşi-Episcopie şi Seminar, Săbăoani, Roman, Bacău, Faraoani, Dărmăneşti, Târgu Ocna şi Bucovina.
* * *
Ce semnificaţie are pentru dv. această zi?
– Pot să spun cu bucurie şi mulţumire sufletească că astăzi am avut fericirea să gust împlinirea voinţei lui Dumnezeu aşa cum Isus a făcut-o la rândul său; la fel cum a făcut-o şi preasfânta Fecioară Maria atunci când a spus: “Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Mulţumesc lui Isus care a fost şi este alături de mine precum şi preasfintei Fecioare Maria pentru exemplul ei de slujire. Această zi pentru mine este fericire! Fericire chiar dacă ştiu că mâine nu va lipsi nici crucea! (Sr. Ana Budău)
– A fost ziua cea mai frumoasă din viaţa mea. Am spus un da hotărât în slujirea lui Dumnezeu. Cer har de la Domnul ca să-mi întărească paşii. (Sr. Varvara Cochioraş)
– O zi care mă angajează mai mult. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru harurile pe care mi le-a dat şi pentru chemarea la slujire. (Sr. Veronica Roca)
A consemnat pr. Cornel Cadar
Întâlnirea persoanelor consacrate
În ziua de 26 iunie la Roman a avut loc formarea pentru toţi cei care au îmbrăţişat viaţa consacrată din Dieceza de Iaşi. Numărul participanţilor a fost deosebit de mare: 90.
După sfânta Liturghie prezidată de Mons. Alois Fechet, au urmat două conferinţe: pr. Gianfranco Maronese, misionar verbit, a prezentat conţinutul şi sugestiile scrisorii apostolice “Tertio millennio adveniente” şi sr. Felicia, oblată asumpţionistă, a explicat spiritualitatea conţinută în acest document. Conferinţele au oferit posibilitatea de a cunoaşte şi de a pătrunde semnificaţia documentului şi de a vedea cum se poate aplica în viaţa personală, comunitară şi eclezială.
După o scurtă pauză, participanţii s-au împărţit în grupuri pentru trăirea şi împărtăşirea ideilor personale.
Prezentăm ideile principale pe care participanţii le-au exprimat, pentru a le fi de folos tuturor celor care au îmbrăţişat viaţa consacrată, şi să fie sugestii pentru Comitetul diecezan din Iaşi, numit şi angajat să actualizeze documentul Sfântului Părinte în favoarea comunităţii creştine.
Prima întrebare: “Care sunt iniţiativele pe care le propunem pentru trăirea personală şi comunitară a anului 1997?” Fiind anul dedicat persoanei lui Isus Cristos, credinţei şi sacramentului Botezului, s-au făcut următoarele propuneri:
– studierea şi meditarea acestor teme din Catehismul Bisericii catolice;
– o aprofundare biblică personală şi comunitară asupra persoanei lui Isus;
– o trăire în dimensiune ecumenică, mai ales cu fraţii ortodocşi, a sacramentului Botezului;
– o adunare lunară pentru a medita şi a aprofunda împreună temele cristologice;
– aprofundarea şi mărturisirea mai conştientă a credinţei noastre;
– conştientizarea că sacramentul Botezului este rădăcina apartenenţei noastre la Biserică, rădăcina fiecărei vocaţii şi consacrări, sacramentul fundamental al vieţii creştine.
La a doua întrebare: “Trăind în Biserica locală, parohie, care sunt propunerile pe care le putem oferi?”, participanţii au oferit următoarele răspunsuri:
– organizarea de întâlniri cu fiecare categorie (mai ales tineri, adulţi…), şi o cateheză mai profundă asupra sacramentului Botezului;
– pregătirea părinţilor şi naşilor (cel puţin trei întâlniri) pentru celebrarea sacramentului Botezului copiilor, celebrare care trebuie să fie mereu comunitară;
– o cateheză actualizată asupra trăirii credinţei, mai ales în timpurile Adventului şi Postului Mare;
– promovarea adoraţiei şi rugăciunii cu fraţii ortodocşi, centralizate pe persoana lui Isus Cristos;
– difuzarea broşurilor şi publicaţiilor care prezintă credinţa catolică actualizată pentru timpul nostru;
– citirea şi prezentarea în predici a documentului Sfântului Părinte: Tertio millennio adveniente.
Propunerile au fost prezentate în grup reunit şi, în ambele adunări, s-a cerut ca aceste concluzii să fie răspândite şi comunicate.
Pr. Gianfranco Maronese
Spectacol de Crăciun
Este al treilea an de când la Roman, creştinii se adună în sala de spectacole a casei de cateheză, pentru a trăi împreună bucuria naşterii Mântuitorului, exprimată artistic prin manifestări organizate de preoţii din parohie, ce le dau creştinilor prilejul de a fi împreună, de a se cunoaşte, de a stabili legături, de a simţi apartenenţa la comunitate, de a risipi – măcar pentru o clipă – negura mâhnirilor din sufletele lor.
Deschis printr-o scenetă ce a evocat într-un mod original – caracteristic vârstei adolescente a actorilor – evenimentul naşterii Mântuitorului, spectacolul însufleţit de prezenţa credincioşilor talentaţi şi inimoşi a fost un adevărat prilej de primenire şi liniştire sufletească pentru spectatorii romaşcani.
Corul de copii ce a urmat scenetei, dirijat de profesorul Onoriu Maior, a răsunat ca un clinchet suav, deschizând zăvoarele de la uşile inimilor spectatorilor. Răsunând în limbile română, italiană, engleză, cântecele lor au sugerat universalitatea evenimentului, desemnând, parcă, poduri nevăzute peste graniţele lumeşti.
Spectacolul s-a încheiat cu un buchet de colinde româneşti şi alte cântece de Crăciun, interpretate de corul bisericii romano-catolice din Roman, condus tot de domnul profesor Onoriu Maior, cor care a dus Sfântului Părinte, în primăvara anului 1991, salutul românesc.
Bucuria serii a fost dată de prezenţa pe scenă a tânărului Vasilică Pană, student la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, care a încântat auditoriul cu vocea a cărui stil şi rezonanţă justifică supranumele Pavarotti, pe care colegii i l-au dat cu un sincer sentiment apreciativ.
Felicitări întregului public au fost adresate de Excelenţa sa Petru Gherghel, episcop de Iaşi, care a onorat cu prezenţa domniei sale această manifestare. A fost salutată de asemenea, prezenţa în sală a domnului prefect de Neamţ, Alexandru Casapu şi a domnului primar Otto Mayerhoffer.
Salutara manifestare, iniţiată de preotul paroh Petru Beşleagă, a însemnat pentru creştinii catolici romaşcani un adevărat îndemn de a căuta prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor.
Anca Mărtinaş
Roman 600 – Artă şi tradiţie românească
Clepsidra vremii a anunţat la 30 martie 1992 scurgerea a şase secole de la prima atestare documentară a târgului Roman, şase veacuri de când domnitorul Roman Muşat, rezidând în cetatea de aici, se intitula “voievod al Moldovei de la munte până la malul mării” titlu pe care antecesorii săi nu şi l-au putut atribui şase secole încărcate în istorie şi de nepreţuite pagini de cultură.
Cu ocazia acestui jubileu, în municipiul Roman au avut loc o serie de manifestări culturale la care Muzeul de Istorie şi-a adus o contribuţie deosebită. Din această serie se numără şi expoziţia de artă populară Satele din fostul ocol domnesc al târgului Roman, organizată de Muzeul de Istorie Roman, Muzeul de Etnografie Piatra Neamţ şi Episcopia Romano-Catolică Iaşi, deschisă la Casa de Cultură, în perioada 30 martie 30 aprilie. La realizarea acestei expoziţii tezaur românesc de artă populară am primit un sprijin deosebit din partea Excelenţei sale Petru Gherghel, episcop de Iaşi, al preoţilor din Parohiile Romano-Catolice Roman, Gherăeşti, Săbăoani, Sagna, Tămăşeni şi Pildeşti, cărora le aducem mulţumirile noastre şi pe această cale.
La vernisaj au participat: din partea autorităţilor locale, subprefectul judeţului Neamţ, ing. Lucian Mateescu, primarul municipiului Roman, ing. Otto Mayerhoffer Helmut, viceprimarul, avocat Radu Vătafu, oameni de cultură din judeţ, profesori universitari din Iaşi şi Bucureşti participanţi la simpozionul “Roman 600”, Excelenţa sa episcopul de Iaşi Petru Gherghel, Monseniorul Grigore Duma, vicar general, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, pr. Aurel Percă, pr. Eugen Bortoş din partea Arhiepiscopiei Romano Catolice Bucureşti, parohii bisericilor catolice din Roman, Săbăoani, Gherăeşti, Sagna, Tămăşeni, Pildeşti, Adjudeni, şi un numeros public din localitate.
Cu acest prilej episcopul Petru Gherghel a rostit o alocuţiune, străbătută de vibrant patriotism, evidenţiind importanţa expoziţiei, în care numeroasele exponate realizate de moşii şi strămoşii noştri ce pun în evidenţă spiritul românesc creator, “te fac să te simţi ca într-o mare casă românească în care pătrunzi cu aceeaşi evlavie ca într-un templu”.
Profesorul Gheorghe Burlacu de la Oficiul de Patrimoniu al Muzeului Judeţean Bacău, apelând la documentele vremii, ne-a introdus în sfera istoriei, prezentând satele din fostul ocol domnesc al târgului Roman şi al Cetăţii Noi. Din această grupare de sate domneşti, administrate de vornicul târgului făceau parte localităţile: Săbăoani, Berindeşti (sat dispărut, presupus de unii istorici ca fiind actualul sat Gherăeşti), Sagna, Tămăşeni, Ecuşani şi Fundeni (sate dispărute la sud-vest de Bâra), Brătuleşti (actualul sat Ion Creangă), Hulpăşeşti (Vulpăşeşti), Childeşti (Pildeşti), Simioneşti şi Gâdinţi.
Sunt sate străvechi cu populaţie românească de rit ortodox sau catolic şi sate mixte. Cu toate acestea, ceea ce caracterizează expoziţia, care grupează o gamă variată de obiecte, port popular, covoare şi lăicere, obiecte lucrate din lemn, ţesături, cusături şi ceramică, este unitatea artei populare din zona Romanului, ca fapt pe întreg teritoriul ţării. Spiritul tradiţional al poporului nostru, argument primordial al afirmării unităţii şi continuităţii sale, se reflectă şi în acest punct de reper cultural în care unele deosebiri de culoare şi unele elemente de ornamentaţie şi aranjare a ştergarului de cap nu constituie decât nota de varietate în unitate.
Frumuseţea şi bogăţia materialului expus, valoarea sa artistică şi scenografia folosită reconstituire a interioarelor de locuinţă cu culmi pentru haine, bizare, lăzi de zestre la capătul patului şi redarea unor activităţi: femei ţesând, torcând, “trăgând lâna” sau aflându-se la un ceas de tihnă lângă covăţica pruncului – reînvie lumea satului românesc de altădată ce încântă ochii şi bucură inima.
Portul popular din aceste sate – care nu formează o zonă etnografică distinctă, ci doar un colţ din lume aflat la interferenţa altor zone, ţinut încărcat de istorie şi legende, leagăn de vechi tradiţii şi obiceiuri se remarcă prin stil şi linie, compoziţie ornamentală şi cromatică, fast şi eleganţă. Privindu-l nu poţi să nu te gândeşti la scenele de pe Columna lui Traian sau cele de pe monumentul de la Adamclisi, mărturii antice ale portului geto-dacic.
Cămăşile femeieşti vechi cu “bezărău” (“brezărău”), altiţa ţesută sau cusută, decorate cu linii oblice realizate în tehnica “bulbucat” sau cele mai noi cu platcă şi umăr, ornamentate susţinut şi echilibrat cu motive geometrice sau florale şi cromatică variată ca cele din Sagna, Săbăoani, Gherăeşti sau Tămăşeni, Ion Creangă, Vulpăşeşti şi Gâdinţi fascinează prin eleganţă. Catrinţele sobre cu dungi verticale late sau înguste, de culoare roşie, albastră sau verde pe fondul negru, întâlnite în toate satele, “peştemanul” de Săbăoani şi Vulpăşeşti bogat ornamentat în culori vii, sunt purtate cu brâie şi bârneţe cu “alesături” ce formează delicate motive geometrice, uneori adevărate reţele de păienjeniş policrom. Ştergarul de cap ţesut cu capetele împodobite, cu delicate motive policrome şi fir, vine să completeze portul femeilor din această zonă, adăugând ca de altfel şi în alte regiuni, o notă de eleganţă deosebită.
Costumul bărbătesc mai simplu decorat capătă o notă de distincţie şi sobrietate. Cămaşa prezintă decor geometric la guler, marginea mânecilor şi la poale. În satele Săbăoani, Gherăeşti, Sagna, mirii purtau cămăşi cu fustă largă având marginea brodată cu motive geometrice monocrome. Chimirile late din piele, cu decor sau prevăzute cu ţinte şi butoni metalici ca şi cele lucrate cu mărgele într-o gamă variată de modele şi o cromatică rafinată se poartă peste brâie ţesute în dungi policrome.
Reţin de asemenea cojoacele şi pieptarele de la Săbăoani, Gherăeşti şi Ion Creangă, care prin linia lor elegantă, prin rafinamentul şi dispoziţia câmpilor ornamentali au o mare valoare artistică. Sumanele din pănură ornamentate cu “şiret” sau “sarad” de culoare închisă se remarcă prin bogăţia şi rafinamentul broderiei.
Contactul cu lumea oraşului a făcut ca portul să sufere unele schimbări: cămăşile lucrate cu mărgele, cele ţesute cu mătase (de culoare mov), stofe pentru pantalon, casâncile şi barizurile ce înlocuiesc ştergarul.
Toalele, lăicerele şi scoarţele de la Simioneşti, Gâdinţi, Ion Creangă, Săbăoani sau Sagna, constituie o altă categorie de exponate ce reprezintă un produs superior al artei populare româneşti. Simetria ornamentelor, cromatica artistic realizată, stilizarea decorului până la abstractizare constituie nota lor caracteristică. Scoarţele în roate, batiste, cu cocoşi, cele cu motivul vârtelniţei, dinţi de fierăstrău, sau dungi orizontale, ce par a simboliza scurgerea vremii sau a apei, cele stilizate, ce pun în evidenţă simbolul creştin, evidenţiază vădit rafinament şi distincţie.
Ştergarele, feţele de pernă, feţele de masă ţesute, batistele din bumbac şi borangic cu broderii fine şi discrete, într-o cromatică diversă, reliefează talentul, bunul gust şi fantezia locuitorilor de aici.
Obiectele din lemn cu decor delicat stilizat până la abstracţie, aminteşte de formele arhaice, iar spiralele de pe lada de zestre de la Gherăeşti pe cele ale olanelor din neolitic ce a creat minunata cultură Cucuteni. Se remarcă de asemenea torcătoarea de la Pildeşti – piesă de o valoare deosebită – vârtelniţa de la Ion Creangă, furcile cu decor bogat sau ploştile pictate aduse din alte zone, după care meşterii locali făceau imitaţii.
Ceramica de Vulpăşeşti, cu forme străvechi, tradiţionale, de culoare roşie sau neagră, este fie simplă, fie prevăzută cu decor lustruit constând din spirale şi meandre, linii vălurite realizate cu humă albă sau cu o formă evoluată a brâului dacic cu alviolări ce capătă aspectul unui şarpe.
Expoziţia de artă populară “Satele din fostul ocol domnesc al târgului Roman” este o mărturie a vieţii materiale şi spirituale a locuitorilor din acest ţinut, o expresie a înaltului grad artistic şi de cultură atins de meşterii anonimi ai vremii.
Prof. Domniţa Hordilă